CASE OF QUARTUCCI v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE QUARTUCCI v. ITALY (Doc. nr. 41232/98) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 28 martie 2002 În cazul Quartucci v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Primă Secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Ferrari Bravo Lorenzen doamna Vajić Levits Kovler judecători și dl. E. Fribergh După deliberarea în particular la 7 martie 2002, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 4123/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Maria Quartucci („reclamantul”), la 20 martie 1998. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Valenti, avocat practicant la Roma. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită – prin lipsa asistenței poliției – de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 13 septembrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 8 februarie 2002 și la 31 ianuarie 2002, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat A.B. Într-o scrisoare din 7 mai 1985, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 martie 1986. Ea i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă și a chemat-o să apară în fața magistratului de Roma. Prin decizia din 29 iunie 1985, care a fost pusă în aplicare la 31 iunie 1985. În martie 1986, judecătorul de la Roma a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediul să fie anulat până la 31 decembrie 1986. La 11 ianuarie 1994, reclamantul a făcut notificare asupra locatarului care o cere să abandoneze sediul. 10. La 29 ianuarie 1994, ea a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 4 martie 1994. 11. Între 4 martie 1994 și 11 noiembrie 1997, judecătorul a făcut treisprezece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece, reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 12. La 27 aprilie 1998, locatarul a murit. 13. La 9 iunie 1998, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. La 31 ianuarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 15,493,71 euro (30,000,000 ITL) dnei Maria Quartucci în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 41232/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 8 februarie 2002, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Italiei sunt dispuși să plătească o sumă totală de 15.493,71 euro (30.000.000 de ITL) care acoperă prejudiciu material și costuri morale pentru dna Maria Quartucci, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 41232/98 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care Guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă angaj să nu solicit semnalarea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis, în limba engleză și notificat în scris la 28 martie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

FIRST SECTION

CASE OF

QUARTUCCI v. ITALY

(Application no. 41232/98)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

28 March 2002

In the case of Quartucci v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

L.

Ferrari

Bravo

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

E.

Levits

,

Mr

A.

Kovler

,

judges

,

and Mr E.

Fribergh

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 7 March 2002,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

41232/98) against the Italian Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Maria Quartucci (“the applicant”), on 20 March 1998.

2.

The applicant was represented before the Court by Mr E. Valenti, a lawyer practising in Rome. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr

V. Esposito.

3.

The applicant complained about her prolonged inability – through lack of police assistance – to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.

4.

On 13 September 2001, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 8 February 2002 and on 31 January 2002, the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations proposing a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant is the owner of an apartment in Rome, which she had let to A.B.

7.

In a writ of 7 May 1985, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 March 1986. She asked her to vacate the premises by that date and summoned her to appear before the Rome Magistrate.

8.

By a decision of 29 June 1985, which was made enforceable on 31

March 1986, the Rome Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1986.

9.

On 11 January 1994, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.

10.

On 29 January 1994, she served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 4 March 1994.

11.

Between 4 March 1994 and 11 November 1997, the bailiff made thirteen

attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as, the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.

12.

On 27 April 1998, the tenant died.

13.

On 9 June 1998, the applicant recovered possession of the apartment.

THE LAW

14.

On 31 January 2002, the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Italy offer to pay 15,493.71

Euros (30,000,000

ITL) to Mrs

Maria Quartucci with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 41232/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.

The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

15.

On 8 February 2002, the Court received from the applicant’s representative the following declaration signed by the applicant’s representative:

“I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 15,493.71

Euros (30,000,000 ITL) covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs

Maria Quartucci with a view to securing a friendly settlement of application no.

41232/98 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement, which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

16.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

17.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 28 March 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Registrar

President