- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 noiembrie 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Virgulti împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE VIRGULTI v. ITALIA (Doc. nr. 57206/00) JUGGEMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 28 noiembrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Virgulti v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L.
Rozakis Președintă Doamna Tulkens Bonello Lorenzen Doamna Vajić Levits Zagrebelsky, judecătorii și dl S. Nielsen, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 7 noiembrie 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 57206/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Maria Cristina Virgulti („reclamantul”), la 11 februarie 1999. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Casamassima, avocat practicant la Roma. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito.
Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 28 februarie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă La 18 septembrie 2002, iar la 10 octombrie 2002, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Roma, pe care i-a dat-o lui M.P. Într-o scrisoare servită la chiriașul din 18 februarie 1985, reclamantul a informat chiriașul de intenția ei de a încheia închiriere și l-a convocat să apară în fața magistratului de la Roma.
Prin decizia din 24 septembrie 1985, care a fost făcută executivă în aceeași zi, magistratul de la Roma a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediul să fie evacuat până la 30 iunie 1986. La 9 iulie 1986, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să abandoneze sediul. 10. La 4 august 1986, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 27 septembrie 1986. 11. La 16 mai 1987 și la 13 mai 1989, reclamantul a făcut o declarație legală că ea a solicitat urgent ca locație pentru ea. 12. Între 27 septembrie 1986 și 6 februarie 1990, judecătorul a făcut douăzeci și patru de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie.
13. La 14 martie 1990, reclamantul a informat chiriașul care i-a cerut să părăsească sediul. 14. La 30 martie 1990, ea a informat locatarul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 10 aprilie 1990. 15. Între 10 aprilie 1990 și 16 septembrie 1993, judecătorul a făcut treizeci și șase încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare a dovedit că nu a reușit, deoarece reclamantul nu a primit niciodată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 16. La 4 martie 1994, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul. 17. La 14 mai 1994, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 19 mai 1994. 18. Între 19 mai 1994 și 14 octombrie 1999, judecătorul a făcut douăzeci și șapte de încercări de recuperare a posesiunii.
Fiecare încercare s-a dovedit nefruntat, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 19. La 15 noiembrie 1999, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. La 10 octombrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei propun să plătească 8 000 (opt mii) de euro doamnei Maria Cristina Virgulti în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 57206/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun recunoaștere de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 21. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 8.000 (opt mii) de euro care acoperă prejudiciu material și costuri pentru doamna Maria Cristina Virgulti, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 57206/00 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri.
Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 22. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 23. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 noiembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct egistrar
FIRST SECTION
CASE OF VIRGULTI v. ITALY (Application no. 57206/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 28 November 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Virgulti v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr G. Bonello , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr V. Zagrebelsky, judges , and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 7 November 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 57206/00) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Maria Cristina Virgulti (“the applicant”), on 11 February 1999.
The applicant was represented by Mr A. Casamassima, a lawyer practising in Rome. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr V. Esposito.
The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.
On 28 February 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible
On 18 September 2002 and on 10 October 2002 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant is the owner of an apartment in Rome, which she had let to M.P.
In a writ served on the tenant on 18 February 1985, the applicant informed the tenant of her intention to terminate the lease and summoned him to appear before the Rome Magistrate.
By a decision of 24 September 1985, which was made enforceable on the same day, the Rome Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 30 June 1986.
On 9 July 1986, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 4 August 1986, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 27 September 1986.
On 16 May 1987 and on 13 May 1989, the applicant made a statutory declaration that she urgently required the premises as accommodation for herself.
Between 27 September 1986 and 6 February 1990, the bailiff made twenty-four attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
On 14 March 1990, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 30 March 1990, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 10 April 1990.
Between 10 April 1990 and 16 September 1993, the bailiff made thirty-six attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
On 4 March 1994, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 14 May 1994, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 19 May 1994.
Between 19 May 1994 and 14 October 1999, the bailiff made twenty-seven attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
On 15 November 1999, the applicant recovered possession of the apartment. THE LAW
On 10 October 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 8,000 (eight thousand) Euros to Mrs Maria Cristina Virgulti with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 57206/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
The Court received the following declaration signed by the applicant's representative: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 8,000 (eight thousand) Euros covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs Maria Cristina Virgulti with a view to securing a friendly settlement of application no. 57206/00 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 28 November 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy R egistrar President