CASE OF FERRETTI v. ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF FERRETTI v. ITALY (CtEDO, 2003)
PRIMEI SECȚII CAUZE DE FERRETTI v. ITALY (Doc. nr. 60660/00) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 6 martie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ferretti v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler Zagrebsky judecători și dl S. Nielsen, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 13 februarie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 60660/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Maria Grazia Ferretti („reclamantul”), la 3 aprilie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Romei, avocat practicant la Florența. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl F. Crisafulli. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa de asistență de poliție - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit primului capitol (art. 52 § 1). La 18 aprilie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 22 ianuarie 2003, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat la A.L. și F.U. Într-o scrisoare a servit chiriașilor la 23 decembrie 1986, reclamantul le-a informat că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1987 și le-a convocat să apară în fața Magistratului Florenței. Prin decizia din 27 ianuarie 1987, care a fost făcută executivă la 2 În februarie 1987, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediul să fie anulat până la 31 decembrie 1988. 10. La 8 iunie 1989, reclamantul a făcut notificare asupra chiriașilor care le cerea să părăsească sediul. 11. La 8 iulie 1989, ea a informat chiriașii că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 7 august 1989. 12. Între 7 august 1989 și 18 februarie 1999, judecătorul a făcut douăzeci și două încercări de recuperare a posesiunii. 13. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 14. În conformitate cu Legea nr. 431/98, procedura de executare a fost suspendată până la 6 septembrie 1999. 15. La 6 iulie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA 16. La 22 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Italiei oferă să plătească 6,085 (sex mii opt-cincă) euro doamnei Maria Grazia Ferretti în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 60600/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 17. La 22 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 6 085 euro (seize mii optzeci și cinci de euro) care acoperă prejudiciu material și costuri pentru doamna Maria Grazia Ferretti, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 60660/00 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 19. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 martie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului