- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 martie 2003
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Ferretti împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚII CAUZE DE FERRETTI v. ITALY (Doc. nr. 60660/00) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 6 martie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ferretti v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler Zagrebsky judecători și dl S. Nielsen, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 13 februarie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 60660/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Maria Grazia Ferretti („reclamantul”), la 3 aprilie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Romei, avocat practicant la Florența.
Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl F. Crisafulli. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa de asistență de poliție - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit primului capitol (art. 52 § 1). La 18 aprilie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 22 ianuarie 2003, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat la A.L.
și F.U. Într-o scrisoare a servit chiriașilor la 23 decembrie 1986, reclamantul le-a informat că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1987 și le-a convocat să apară în fața Magistratului Florenței. Prin decizia din 27 ianuarie 1987, care a fost făcută executivă la 2 În februarie 1987, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediul să fie anulat până la 31 decembrie 1988. 10. La 8 iunie 1989, reclamantul a făcut notificare asupra chiriașilor care le cerea să părăsească sediul. 11. La 8 iulie 1989, ea a informat chiriașii că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 7 august 1989. 12. Între 7 august 1989 și 18 februarie 1999, judecătorul a făcut douăzeci și două încercări de recuperare a posesiunii.
13. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 14. În conformitate cu Legea nr. 431/98, procedura de executare a fost suspendată până la 6 septembrie 1999. 15. La 6 iulie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA 16. La 22 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Italiei oferă să plătească 6,085 (sex mii opt-cincă) euro doamnei Maria Grazia Ferretti în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 60600/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 17. La 22 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 6 085 euro (seize mii optzeci și cinci de euro) care acoperă prejudiciu material și costuri pentru doamna Maria Grazia Ferretti, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 60660/00 în așteptare în fața Curții.
Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).
19. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 martie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF FERRETTI v. ITALY (Application no. 60660/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 6 March 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ferretti v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky , judges , and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 13 February 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 60660/00) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Maria Grazia Ferretti (“the applicant”), on 3 April 2000.
The applicant was represented by Mr S. Romei, a lawyer practising in Florence. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr F. Crisafulli.
The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed First Section (Rule 52 § 1).
On 18 April 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible.
On 22 January 2003 the applicant and the Government submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant is the owner of an apartment in Florence, which she had let to A.L. and F.U..
In a writ served on the tenants on 23 December 1986, the applicant informed them that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1987 and summoned them to appear before the Florence Magistrate.
By a decision of 27 January 1987, which was made enforceable on 2 February 1987, the Florence Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1988.
On 8 June 1989, the applicant served notice on the tenants requiring them to vacate the premises.
On 8 July 1989, she served notice on the tenants informing them that the order for possession would be enforced by a bailiff on 7 August 1989.
Between 7 August 1989 and 18 February 1999, the bailiff made twenty-two attempts to recover possession.
Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.
Pursuant to Law no. 431/98, the enforcement proceedings were suspended until 6 September 1999.
On 6 July 2000, the applicant recovered possession of the apartment. THE LAW
On 22 January 2003 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 6,085 (six thousand eighty-five) Euros to Mrs Maria Grazia Ferretti with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 60660/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 22 January 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 6,085 (six thousand eighty-five) Euros covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs Maria Grazia Ferretti with a view to securing a friendly settlement of application no. 60660/00 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 6 March 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President