- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 februarie 2003
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Savarese împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Prima secțiune CAUZĂ DE SAVARESE v. ITALY (Doc. nr. 55673/00) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 20 februarie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Savarese v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Chamber compusă din: C.L.
Rozakis Președintele dnei Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Zagrebelsky, dna Steiner judecători și secretarul adjunct al Secției S. Nielsen, deliberat în privat la 30 ianuarie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 55673/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți italieni, dl Gerardo Savarese și dl Raffaele Savarese („reclamanții”), la 29 februarie 2000 Reclamanții au fost reprezentați de dl V. Savarese, un avocat practicant în Nocera Inferiore (Salerno). Guvernul italian („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl F. Crisafulli.
Reclamanții se plângeau de incapacitatea lor prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului lor și de durata procedurii de evacuare. La 26 martie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 29 noiembrie 2002 și la 17 decembrie 2002, reclamanții și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamanții sunt proprietarii unui apartament din Pagani, pe care le-au lăsat R.E. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 24 decembrie 1983, reclamanții au informat chiriașul cu privire la intenția lor de a încheia închiriere și l-au convocat să apară în fața Magistratului Nocera Inferiore.
Prin hotărârea din 12 aprilie 1984, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul Nocera Inferiore a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie eliminate până la 30 iulie 1985. La 13 septembrie 1985, 21 ianuarie 1988 și 11 ianuarie 1990, reclamanții au notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. 10. La 12 martie 1990, ei au notificat locatarului informand-l că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 6 aprilie 1990. 11. Între 6 aprilie 1990 și 25 iunie 1990, judecătorul a făcut două încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit că, în conformitate cu dispozițiile legale care prevăd suspendarea, reclamanții nu aveau dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie.
12. La 9 septembrie 1999, ei au notificat locatarului informand-l că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 6 octombrie 1999 13. Între 6 octombrie 1999 și 17 ianuarie 2000, judecătorul a făcut trei încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare a dovedit că nu a avut succes, deoarece reclamanții nu au primit niciodată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 14. La 17 ianuarie 2000, reclamanții au recuperat posesia apartamentului. DREPTUL 15. La 17 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei propun să plătească o sumă totală de 2.500 (două mii cinci sute de euro către dl Gerardo Savarese și dl Raffaele Savarese (1,250 euro pentru fiecare solicitant) în vederea asigurării unei decontari prietenoase a cererii înregistrate în conformitate cu nr. 55673/00.
Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz.
Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. La 29 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Italiei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 2.500 (doi mii cinci sute) de euro (1.250 euro pentru fiecare reclamant) care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru dl Gerardo Savarese și Raffaele Savarese, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 55673/00 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță.
Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 18. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 februarie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF SAVARESE v. ITALY (Application no. 55673/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 20 February 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision In the case of Savarese v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr V. Zagrebelsky, Mrs E. Steiner , judges and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 30 January 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 55673/00) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Italian nationals, Mr Gerardo Savarese and Mr Raffaele Savarese (“the applicants”), on 29 February 2000
The applicants were represented by Mr V. Savarese, a lawyer practising in Nocera Inferiore (Salerno). The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr F. Crisafulli.
The applicants complained about their prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of their apartment and about the duration of the eviction proceedings.
On 26 March 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible.
On 29 November 2002 and on 17 December 2002 the applicants and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicants are the owners of an apartment in Pagani, which they had let to R.E.
In a writ served on the tenant on 24 December 1983, the applicants informed the tenant of their intention to terminate the lease and summoned him to appear before the Nocera Inferiore Magistrate.
By a decision of 12 April 1984, which was made enforceable on the same day, the Nocera Inferiore Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 30 July 1985.
On 13 September 1985, 21 January 1988 and 11 January 1990, the applicants served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 12 March 1990, they served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 6 April 1990.
Between 6 April 1990 and 25 June 1990 the bailiff made two attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful as, under the statutory provisions providing for the suspension, the applicants were not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.
On 9 September 1999, they served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 6 October 1999.
Between 6 October 1999 and 17 January 2000, the bailiff made three attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicants were never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
On 17 January 2000, the applicants recovered possession of the apartment. THE LAW
On 17 December 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay a sum totalling 2,500 (two thousand five hundred) Euros to Mr Gerardo Savarese and Mr Raffaele Savarese (1,250 Euros to each applicant) with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 55673/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 29 November 2002 the Court received the following declaration signed by the applicants' representative: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling totalling 2,500 (two thousand five hundred) Euros (1,250 Euros to each applicant) covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Gerardo Savarese and Mr Raffaele Savarese with a view to securing a friendly settlement of application no. 55673/00 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 20 February 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President