CASE OF MATTA v. ITALY

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

10.04.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (friendly settlement)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MATTA v. ITALY (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚII CAUZE DE MATTE v. ITALIA (Derogare nr. 55674/00) JUGUGUL (Resoluție cuprinzătoare) STRASBOURG 10 aprilie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Matta v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler Zagrebelsky, judecători și dl Dl. Grefierul adjunct al secțiunii Nielsen, care a deliberat în particular la 20 martie 2003, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 55674/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Ernesto Matta („reclamantul”), la 2 martie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dna E. Filippello, avocat practicant la Turin. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Cristafulli. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea sa prelungită - prin lipsa de asistență polițiară - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de expulzare. La 18 aprilie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă La 14 ianuarie 2003 și la 10 februarie 2003, respectiv, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Turin, pe care l-a lăsat E.M. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 25 februarie 1993 reclamantul a informat chiriașul de intenția sa de a încheia închiriere la 31 decembrie 1993 și a chemat-o să apară înaintea magistratului Turuin. Chiriașul a refuzat să părăsească sediul. Prin decizia din 19 mai 1993, care a fost pus în aplicare în aceeași zi, Magistratul Turin a susținut validitatea notificării de a renunța și a ordonat ca sediul să fie vacant până la 31 decembrie 1994. 11. La 27 ianuarie 1995, reclamantul a notificat chiriașul care a solicitat-o să părăsească sediul. 12. La 8 martie 1995, reclamantul a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 28 martie 1995. 13. Între 28 martie 1995 și 13 septembrie 2000, judecătorul a făcut opt încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit că, în conformitate cu dispozițiile legale care prevăd suspendarea, reclamantul nu avea dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 14. În conformitate cu Legea nr. 431/98, procedura de executare a fost suspendată până la 13 septembrie 2000. 15. La 17 ianuarie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA 16. La 14 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 2,250 (2,000 două sute cincizeci) de euro domnului Ernesto Matta, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 55674/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 17. La 10 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 2.250 (2 mii două sute cincizeci) de euro care acoperă prejudiciu material și costuri morale și pentru dl Ernesto Matta, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 55674/00 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și punerea în aplicare a acesteia este în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri. Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă) 19. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 aprilie 2003 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului