CtEDO 09.01.2003 Auto

CASE OF CECCHI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.01.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CECCHI v. ITALY (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Prima secțiune CAUZĂ DE CECCHI c. ITALIA (Doc. nr. 37888/97) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 9 ianuarie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cecchi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler judecă dna M. Del Tufo , judecător ad hoc și dl Nielsen, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 12 decembrie 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 37888/97) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Ida Cecchi („reclamantul”), la 24 iulie 1997. Reclamantul a fost reprezentat de dl P.L. Giannelli, avocat practicant la Florența. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Cristafulli. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 4 octombrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă La 7 noiembrie 2002 și, respectiv, la 22 noiembrie 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat I.M. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 11 iunie 1987, reclamantul și-a comunicat intenția de a anula închirierea la expirarea termenului la 30 iunie 1987 și a convocat chiriașul să apară în fața judecătorului Florenței. Prin decizia din 29 iunie 1987, care a fost făcută executivă la 7 iulie 1987, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie anulate până la 30 iunie 1988. La 4 mai 1989, reclamantul a făcut o declarație legală de a solicita urgenta ca sediul ca cazare pentru el. 10. La 7 octombrie 1989, reclamantul a notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul. 11. La 17 noiembrie 1989, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 18 decembrie 1989. 12. Între 18 decembrie 1989 și 24 ianuarie 1997, judecătorul a făcut 15 încercări de recuperare a posesiunii. 13. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 14. La 28 februarie 1997, reclamantul a reușit apartamentul. HOTĂRÂREA 15. La 22 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Italiei oferă să plătească 12.000 (o mii de euro) Dnei. Ida Cecchi în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 37888/97. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii emise de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. La 7 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 12.000 (o mie) de euro care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale pentru doamna Ida Cecchi, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 37888/97 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 18. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 ianuarie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă