CtEDO 18.07.2002 Auto

CASE OF VIETTI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
18.07.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF VIETTI v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE VIETTI v. ITALIA (Doc. nr. 37248/97) JUGUGUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 18 iulie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Vietti v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler judecă doamna M. Del Tufo , judecătorul ad hoc și dl E. Fribergh Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 4 iulie 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 37248/97) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Elda Vietti („reclamantul”), la 2 aprilie 1997. Reclamantul a fost reprezentat de dl G.M. Junginger, avocat practicant la Milano. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 4 octombrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 26 februarie 2002 și la 1 martie 2002, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat E.P. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 9 iunie 1987, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața magistratului milan. Prin decizia din 18 iunie 1987, care a fost făcută executivă la 29 iunie 1987, Magistratul milan a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 29 iunie 1989. La 16 mai 1989 și din nou la 1 octombrie 1990, reclamantul a notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul. 10. La 6 noiembrie 1990, ea a notificat chiriașul care i-a informat că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 23 noiembrie 1990. 11. Între 23 noiembrie 1990 și 15 iulie 1999, judecătorul a făcut treizeci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată deoarece, în conformitate cu dispozițiile legale care prevede suspendarea sau scufundarea expulzărilor, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 12. În conformitate cu secțiunea 6 din Legea nr. 431/98, procedurile de executare au fost suspendate. 13. În iulie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. Elda Vietti în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 37248/97. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 26 februarie 2002, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispus să plătească o sumă totală de 15.493,71 euro (300.000 de ITL) care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru doamna Elda Vietti, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 37248/97 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă angaj să nu solicit semnalarea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă