CtEDO 19.12.2002 Auto

CASE OF FIORENTINI VIZZINI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.12.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF FIORENTINI VIZZINI v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE FIORENTINI VIZZINI v. ITALY (Derogare nr. 39451/98) JUGUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 19 decembrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Fiorentini Vizzini v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Dna Vajić Levits Botoucharova Zagrebelsky, judecători și dl S. Nielsen, grefierul adjunct, care s-a deliberat în privat la 28 noiembrie 2002, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 39451/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Giovanna Fiorentini Vizzini („reclamantul”), la 17 iunie 1997. Reclamantul a acționat în persoană. Guvernul italian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa de asistență polițienă - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de expulzare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 13 decembrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 10 octombrie 2002 și la 24 octombrie 2002, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat să-l încheie pe V.C. Locatarul a căzut în achiziții de închiriere. Într-o scrisoare servită pe chiriaș la 29 mai 1984, reclamantul a informat chiriașul de intenția ei de a termina închirierea și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Milan. Prin decizia din 5 iunie 1984, care a fost făcută executivă la 5 iulie 1984, Magistratul de la Milano a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 5 iunie 1985. 10. La o dată neespecificată, reclamantul a notificat locatarului ce l-a solicitat să abandoneze sediul. 11. Între 29 iulie 1986 și 20 septembrie 1993, reclamantul l-a informat pe chiriaș că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 29 iulie 1986. 12. În perioada 29 iulie 1986 și 20 septembrie 1993 judecătorul a făcut douăzeci și cinci de încercări de recuperare a posesiunii. 13. La 25 noiembrie 1993, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA 15. La 24 octombrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 6.000 (seize mii) euro doamnei Giovanna Fiorentini Vizzini în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 39451/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispus să-mi plătească o sumă totală de 6.000 (sex mii) euro care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 39451/98 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 18. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 decembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă