- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 decembrie 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Fiorentini Vizzini împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE FIORENTINI VIZZINI v. ITALY (Derogare nr. 39451/98) JUGUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 19 decembrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Fiorentini Vizzini v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Dna Vajić Levits Botoucharova Zagrebelsky, judecători și dl S. Nielsen, grefierul adjunct, care s-a deliberat în privat la 28 noiembrie 2002, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat într-o cerere (nu.
39451/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Giovanna Fiorentini Vizzini („reclamantul”), la 17 iunie 1997. Reclamantul a acționat în persoană. Guvernul italian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa de asistență polițienă - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de expulzare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție.
La 13 decembrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 10 octombrie 2002 și la 24 octombrie 2002, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat să-l încheie pe V.C. Locatarul a căzut în achiziții de închiriere. Într-o scrisoare servită pe chiriaș la 29 mai 1984, reclamantul a informat chiriașul de intenția ei de a termina închirierea și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Milan. Prin decizia din 5 iunie 1984, care a fost făcută executivă la 5 iulie 1984, Magistratul de la Milano a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 5 iunie 1985. 10. La o dată neespecificată, reclamantul a notificat locatarului ce l-a solicitat să abandoneze sediul.
11. Între 29 iulie 1986 și 20 septembrie 1993, reclamantul l-a informat pe chiriaș că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 29 iulie 1986. 12. În perioada 29 iulie 1986 și 20 septembrie 1993 judecătorul a făcut douăzeci și cinci de încercări de recuperare a posesiunii. 13. La 25 noiembrie 1993, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA 15. La 24 octombrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 6.000 (seize mii) euro doamnei Giovanna Fiorentini Vizzini în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 39451/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispus să-mi plătească o sumă totală de 6.000 (sex mii) euro care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 39451/98 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri.
Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 18. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 decembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF FIORENTINI VIZZINI v. ITALY (Application no. 39451/98) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 19 December 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Fiorentini Vizzini v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mrs S. Botoucharova , Mr V. Zagrebelsky, judges , and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 28 November 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 39451/98) against the Italian Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Giovanna Fiorentini Vizzini (“the applicant”), on 17 June 1997.
The applicant acted in person. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr V. Esposito.
The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.
The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 13 December 2001, having obtained the parties' observations, the Court declared the application admissible.
On 10 October 2002 and on 24 October 2002 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant is the owner of an apartment in Milan, which she had let to V.C.
The tenant fell in rent arrears.
In a writ served on the tenant on 29 May 1984, the applicant informed the tenant of her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate.
By a decision of 5 June 1984, which was made enforceable on 5 July 1984, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 5 June 1985.
On an unspecified date, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On an unspecified date the applicant served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 29 July 1986.
Between 29 July 1986 and 20 September 1993 the bailiff made twenty-five attempts to recover possession.
Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
On 25 November 1993, the applicant recovered possession of the apartment. THE LAW
On 24 October 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 6,000 (six thousand) Euros to Mrs Giovanna Fiorentini Vizzini with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 39451/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Italy are prepared to pay me a sum totalling 6,000 (six thousand) Euros covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to with a view to securing a friendly settlement of application no. 39451/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 19 December 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President