CASE OF LAMPERI BALENCI v. ITALY

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE LAMPERI BALENCI c. ITALY Cererea nr. 31260/96 AJUDEMENTUL (Reglementare a Franței) STRASBOURG 21 februarie 2002 În cazul Lamperi Balenci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Primă secțiune), ședința ca o cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Bonello Lorenzen Doamna Vajić dna Botoucharova judecătorul ad hoc Raimondi și dl Fribergh După deliberarea în particular la 31 ianuarie 2002, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 31260/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Wilma Lamperi Balenci („reclamantul”), la 13 noiembrie 1996. Reclamantul a acționat în persoană. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 7 septembrie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 11 septembrie 2001 și la 18 octombrie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat M.N. într-o scrisoare înregistrată din 26 iulie 1984, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 ianuarie 1985 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 31 decembrie 1984, reclamantul a reiterat intenția ei de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Florenței. Prin decizia din 9 decembrie 1985, care a fost făcută executivă la 3 ianuarie 1986, Magistratul Florenței a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 ianuarie 1986. La 11 aprilie 1986, reclamantul a notificat chiriașul care l-a solicitat să părăsească sediul. 10. La 12 mai 1986, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 23 mai 1986. 11. Între 23 mai 1986 și 3 noiembrie 1998, judecătorul a făcut douăzeci și opt încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu avea dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 12. La 1 aprilie 1999, reclamantul a recuperat posesia apartamentului ei. La 18 octombrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 46.000.000 de ITL doamnei Wilma Lamperi Balenci în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31260/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 14. La 11 septembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt pregătit să-mi plătească o sumă totală de 46.000.000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 31260/96 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis, în limba engleză și notificat în scris la 21 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

FIRST SECTION

CASE OF

LAMPERI BALENCI v. ITALY

(

Application no. 31260/96

)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

21 February 2002

In the case of Lamperi Balenci v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

judges

,

Mr

G.

Raimondi

,

ad hoc judge

,

and Mr

E.

Fribergh

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 31 January 2002,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

31260/96) against Italy lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Wilma Lamperi Balenci (“the applicant”), on 13

November 1996.

2.

The applicant acted in person. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr

V. Esposito.

3.

The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.

4.

On 7 September 2000, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 11 September 2001 and on 18 October 2001, the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations proposing a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant is the owner of an apartment in Florence, which she had let to M.N. In a registered letter of 26 July 1984, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31

January 1985 and asked him to vacate the premises by that date.

7.

In a writ served on the tenant on 31 December 1984, the applicant reiterated her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Florence Magistrate.

8.

By a decision of 9 December 1985, which was made enforceable on 3

January 1986, the Florence Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 January 1986.

9.

On 11 April 1986, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

10.

On 12 May 1986, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 23 May 1986.

11.

Between 23 May 1986 and 3 November 1998, the bailiff made twenty-eight attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

12.

On 1 April 1999, the applicant recovered possession of her apartment.

THE LAW

13.

On 18 October 2001, the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Italy offer to pay 46,000,000

ITL to Mrs

Wilma

Lamperi

Balenci with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 31260/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.

The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

14.

On 11 September 2001, the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Italy are prepared to pay me a sum totalling 46,000,000 ITL covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of application no.

31260/96 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

15.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

16.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 21 February 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Registrar

President