CtEDO 26.02.2002 Auto

PERİNÇEK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PERİNÇEK c. TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46669/99 prezentate de Do ianuarie 1999 și înregistrată la 9 martie 1999, având în vedere decizia parțială a primei secțiuni din 23 ianuarie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Do În acest caz, reclamantul este reprezentat în fața Curții de către Mehmet Cengiz și Ali Kalan, avocați în baroul din Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a introdus o primă cerere în fața Curții, care a condus la constatarea încălcării articolului 11 din convenție de către guvernul pârât, ca urmare a dizolvarii SP, pronunțată la 10 iulie 1992 de Curtea Constituțională (hotărârea Partidului Socialist și a altor state membre, Turcia, 25 mai 1998, Rec., p. 1998-III). Dizolvarea SP a fost motivată în special de anumite declarații orale ale dlui Perinçek, făcute la televizor sau la ședințe organizate în diferite orașe, în cursul campaniei electorale desfășurate pentru alegerile parlamentare din 20 octombrie 1991. Discursurile în cauză au fost publicate ulterior de SP. Acuzațiile au fost făcute publice de către SP. Printr-un act din 23 decembrie 1991, procurorul din apropierea tribunalului de securitate al statului Ankara, în temeiul articolului 8 din Legea din 1991 privind combaterea terorismului ( În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a respins acuzațiile, subliniind în special că acestea se bazau pe texte precum programul SP, manifestul său, afișele sale și diversele discursuri pe care le pronunțase în numele partidului, în calitate de șef al partidului. El a afirmat, de asemenea, că conținutul textelor în litigiu nu conținea nici o intenție criminală separatistă, și că acestea erau, dimpotrivă, pentru unitatea de la . El a menținut, de asemenea, că ar trebui să audă cuvintele sale în cadrul de libertate de exprimare. Prin Hotărârea din 6 ianuarie 1995, Curtea de Securitate din Lamo a declarat pe reclamant vinovat în temeiul articolului 8 din Legea din 1991. El a fost condamnat la doi ani și patru luni de închisoare și la o amendă de 58.3333 de lire turce. În așteptările sale, instanța a înțeles că libertatea de exprimare nu putea fi sinonimul separatismului și că limitele acestei libertăți erau definite de existența însăși a statului. Ea s-a bazat pe anumite pasaje din discursurile în litigiu ale reclamantului. Aceleași pasaje fuseseră menționate de Curtea Constituțională, atunci când a pronunțat dizolvarea SP Extrase din publicațiile Partidului Socialist, discurs al reclamantului ținut la Diyarbakr și Van, în 1990 (Aceste discursuri au făcut obiectul unei urmăriri penale a reclamantului, care a dus la achitarea sa ca urmare a abrogării articolului 142 din Codul Penal prin Legea nr. 3713. Au fost publicate ulterior) Dragi prieteni,... a doua dinamică este dinamica kurdă. C La începutul anilor 1900, s-a purtat un război de independență (...) în circumstanțele în care imperialiștii ocupau țara, unde turcul și kurdul depindau unul de altul, trebuiau să se unească și să fie unul lângă altul. În protocolul d În declarațiile și documentele ținute de Congresele d .Erzurum și Sivas, drepturile etnice, sociale și geografice ale kurzilor au fost recunoscute (...) după încheierea războiului și armele atârnate de zid, s-a asistat la la o ideologie oficială (...) ca și cum n-ar mai avea nevoie de cineva care să lupte... În această ideologie oficială, nu mai era loc pentru kurzi. Nu mai era kurzi. De acum înainte, numai turcii existau (...) Ei pot face din această țară... o țară de culturi, fraternitate, lucrători, [o țară] în care unitatea este voluntară, în care națiunile decid liber de viitorul lor și se unesc liber dacă doresc (...). Trăiască fraternitatea dintre turci și kurzi! Trăiască popoarele turce și kurde (...) La quo a început acolo unde regimul era cel mai tiranic și cel mai vulnerabil. Partidele [politice] de statu-quo au eșuat la est de la la..... Nu se mai văd pe pământurile în care trăiește poporul kurd (...) de ce s-au șters partidele statu-quo-ului în provinciile kurde... Pentru că sunt naționaliști (...). Naționalismul turc a dat faliment pe pământurile în care problema kurdă va fi rezolvată. Naționalismul turc și-a stabilit granițele. El a împărțit Agnatolia în două părți, situate la vest și la vest de la est de la est. Naționalismul turc și regimul său se îneacă în el. Iată ce se numește falimentul unui regim. După munți, statul a pierdut și satele și orașele. De aceea, el se bazează direct pe descurajarea maselor. Astfel, teroarea statului dorește să instaureze în Turcia un nou regim, începând din est (...) L Pentru a pune capăt inflației,... sărăciei trebuie găsită o soluție pașnică la problema kurdei. Problema kurdă este, în același timp, o problemă turcească (...). Faptul de a trăi liber, fraternizat, cu inima la inimă, în pace și în liniște cu poporul kurd este o necesitate... pentru poporul Turciei (...). Popoarele turce și kurde nu fac decât unul. Nici un turc nu va avea dreptul să intre în rai dacă un singur kurd rămâne în iad. Partidul Socialist este hotărât să lupte până când ultimul kurd va fi salvat din iad. Partidul Socialist este prezent pe ambele părți ale la . (...). El este partidul fraternității kurdo-turce (...). Hotărârea Partidului Socialist cu privire la problema kurdă și-a dovedit dovada în timpul luptelor, când el se confrunta cu presiunile asupra kurdei (...), prin destinul comun în lupta țăranilor săraci kurzi (...), când el a dărâmat zidurile de frică, adunând mii de oameni în sate și orașe kurde, când le-a explicat poporului muncitor, în fiecare colț al Turciei, problema kurdă (...). Partidul nostru predă această conștiință, vede soluția în destinul comun al popoarelor și în lupta lor. Pentru a rezolva problema kurdă, Partidul Socialist dispune de curaj, (...) de o luptă [de purtat] și de un program. Națiunea kurdă dispune pe deplin și fără condiții de dreptul la autodeterminare. Ea poate, dacă dorește, să creeze un stat separat. Interesul proletariatului rezidă în realizarea, printr-o revoluție populară democratică, a unei uniuni voluntare fondată pe egalitatea absolută în drepturi și libertate. Dreptul de a se separa este, în orice moment, condiția sine qua non În cadrul referendumului, cei care sunt pentru separare ar trebui, de asemenea, să poată face propagandă în mod liber. În condițiile istorice actuale, soluția pentru lucrătorii celor două națiuni se află într-o republică federală democratică, la care cele două state federale participă pe picior de egalitate. În această federație, puterea va fi exercitată prin adunări populare de alegeri democratice organizate la nivel de districte, orașe, state federale și la nivel federal, începând cu cartiere și sate. Administrațiile prefectale și subprefectale, guvernele federale și guvernul federal vor fi organele executive ale acestor adunări și vor fi responsabile față de ele. Adunarea federală populară se va compune din două adunări: adunarea deputaților și adunarea națiunilor. Adunarea deputaților va fi constituită prin alegeri naționale pe baza unui deputat pentru un număr de cetățeni. Adunarea națiunilor va fi constituită prin participarea unui număr egal de membri aleși din fiecare dintre cele două state federale. Legile vor fi adoptate de majoritatea celor două adunări. O lege respinsă de una dintre adunări nu va intra în vigoare. Codurile muncii, [codurile] penale, civile și procedurale vor fi în vigoare în întreaga țară și vor fi adoptate de organele federale. În districtele și provinciile fiecărui stat federal în care minoritățile formează o majoritate, autodeterminarea regională va fi acceptată dacă oamenii doresc acest lucru. Constituția federală va fi constituția comună a ambelor națiuni și va intra în vigoare după acceptarea sa prin referendum, prin majoritatea fiecăreia dintre cele două națiuni. Fiecare stat federal va avea, de asemenea, propria constituție. Constituția federală va acoperi un număr din ce în ce mai mare de materii, în măsura în care republicile federale vor consimți la aceasta. Steagul și lacul Republicii Federale vor fi comune turcilor și kurzilor. Pe de altă parte, fiecare stat federal va avea propriul său steag și imn. Numele Federației nu se va putea referi decât la una dintre națiuni. Apărarea țării, problemele de război și de pace, încheierea tratatelor de reprezentare în relațiile internaționale vor constitui organe federale. Fiecare stat federal va putea să stabilească relații comerciale și culturale directe cu țările străine și să deschidă consulate. La fiecare nivel al administrației, puterea va aparține în totalitate adunărilor populare și autorităților locale responsabile față de acestea. Prefecțiunile, subprefecțiunile, forțele de securitate și jandarmeria care sunt instituite de administrația centrală în afara sistemului administrativ propus vor fi abolite. Acest sistem administrativ democratic va asigura, de asemenea, egalitatea și libertatea națională. Forțele locale de securitate vor fi conduse de administrațiile locale și responsabile cu adunările locale, iar în sate, forțele de securitate vor fi formate din tineri din sat și vor fi conduse de comitetele de sate. Stăpânia, dependența față de șeful clanului și orice formă de relație medievală care împiedică atât fraternitatea, cât și dezvoltarea națională și socială, vor fi abolite printr-o reformă agrară asigurată de mobilizarea țăranilor și condusă de comitetele satelor. Pentru a elimina inegalitățile regionale agravate de economia de piață, Republica Federală va mări cota-parte a investițiilor în regiunile îndepărtate din punct de vedere economic, astfel încât să garanteze și să dezvolte baza economică a economiei. În materie de economie, aceasta va fi utilizată într-un sistem federal uniform de statistici. Vor fi garantate libertatea și dreptul fiecărei națiuni, al fiecărei minorități naționale sau religioase de a-și dezvolta limba și cultura, de a desfășura activități politice și asociative. Limbile oficiale vor fi turcul și kurdul. Fiecare republică federală va avea propria limbă oficială. Deciziile organelor federale vor fi redactate în ambele limbi. De la școala primară până la universitate, precum și în toate instituțiile culturale, mijloace de educație, cercetare și comunicare, cum ar fi jurnalismul, publicarea, radioteleviziunea etc., vor fi asigurate în ambele limbi. Cultura democratică a kurdei va găsi mijloacele de a se dezvolta prin eliminarea presiunilor exercitate până în prezent. Organele puterii vor lucra pentru liberul schimb cultural democratic cu turcii și kurzii din alte țări, precum și pentru înfrumusețarea, într-un mediu pluralist și animat, a unei culturi internaționale comune tuturor națiunilor lumii. Toate organele puterii vor lucra [pe de o parte] pentru a elimina cu toate părțile sale cultura antică idolatră a violenței și pentru a susține folosirea forței pentru a rezolva problemele dintre națiuni și în viața societății și, pe de altă parte, pentru a răspândi în popor o cultură proletară internațională care respectă omul și disprețuiește violența. Împotriva culturii naționaliste fundamentaliste care începe cu istoria terenurilor în care trăim cu războiul de la Malazgirt și împotriva oricărei alte forme de naționalism, se va dezvolta o cultură internațională internațională, universală, umanitară și democratică, care va fi în căutarea surselor noastre culturale, îmbogățite de contribuția diverselor popoare de la adâncimile istorice ale țării noastre, și se va hrăni din aceste surse. Se va pune capăt schimbării denumirilor de origine, care reflectă bogăția culturii universale a țării noastre; fiecare loc va fi numit după numele său cunoscut și stabilit. La deschiderea adunării generale a partidului socialist (24-25 august 1991) Partidul socialist este ultima punte între popoarele kurde și turce (...). Cu privire la problema kurdă, starea actuală a falimentului și, de aici, se înțelege că se prăbușește cu zgomot mare (...). Ce este ea soluția la aceasta? (...) Această problemă nu va fi rezolvată decât cu respectarea voinței poporului kurd (...)... adevăratul remediu, acesta este poporul kurde. (...) Se va cere kurzilor: Ce vreți să faceți? (...) Dacă, pe de altă parte, ei vor să se despartă, le vom respecta voința. Vom organiza un referendum. Vom cere poporului kurd (...), tuturor, de la Hakkari până la Antep: La opresiunea poporului kurd pe tărâmul turc. Vom apăra unificarea prin eliminarea acestei opresiuni și aceasta va fi o dovadă a acceptării voinței poporului kurd (...). Partidul Socialist va apăra între cele două popoare în cadrul unei federații și [împlinirea] în comun a puterii (...). Partidul Socialist este ultima punte între popoarele kurde și turce (...). În afară de Partidul Socialist, nici un partid nu a împărtășit destinul kurzilor, a luat poziție împotriva statului turc și nu va putea menține această poziție. La 11 octombrie 1991, la o emisiune televizată (...) să mergem acum să definim [ceea ce ei numesc] siguranța internă. Aceasta este problema kurdă; dacă o puneți în termeni de securitate internă (...), veți folosi jandarma. Dacă o puneți ca problemă kurdă, o veți rezolva prin democrație și libertate. De fapt, acesta este acest regim care a dus la o graniță. (...) Este vorba despre o graniță economică (...). Apoi, ei au făcut din lamai o frontieră politică (...) și, în cele din urmă, o frontieră ideologică (...). Naționalismul turcesc este înecat în mai mult de atât; el nu poate trece de el (...) deoarece naționalismul nu are loc pe aceste pământuri (...). Aceasta este o problemă turcească, dar și o problemă kurdă (...) soluția fraternă va veni de la Partidul Socialist. Ceilalți cinci [alți] au devenit separatiști (...) pentru că erau naționaliști. Noi, propunem o soluție fraternă, o federație. Dreptul la autodeterminare trebuie acordat națiunii kurde. La 11 aprilie 1996, Curtea de Casație a infirmat hotărârea din 6 ianuarie 1995 din cauza modificărilor aduse legii din 1991 prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995. Prin Hotărârea din 15 octombrie 1996, Curtea de Securitate a Lîului din Ankara, care reexaminează cauza reclamantului, l-a condamnat la un an și două luni de închisoare și a plătit o amendă grea de 116.666.666 de lire turce. La 8 iulie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Curții de Securitate a Uniunii Europene. Reclamantul a fost încarcerat la 28 septembrie 1998. Prin scrisoarea din 2 noiembrie 1998 adresată Direcției P, procurorul general aproape de Curtea de Casație i-a încuviințat decizia definitivă a dlui M. Perinçek de la P.A. Procurorul a precizat că ar trebui să fie informat cu privire la continuarea cererii sale în termen de 30 de zile, în absența a ceea ce ar cere, în temeiul articolului 101 din Legea nr. 2820 privind reglementarea partidelor politice, dizolvarea de către Curtea Constituțională a P. La 16 noiembrie 1998, dl Yalçćn, vicepreședinte al P.A. a prezentat procurorului observațiile sale cu privire la cererea sa. La 7 decembrie 1998, procurorul își va reitera cererea, astfel cum a fost formulată la 2 noiembrie precedent. La o dată nespecificată, reclamantul a fost exclus din P. Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991 privind reprimarea actelor de terorism a fost modificată prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, care a intrat în vigoare la 30 octombrie. □ Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia și în interiorul unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procedura utilizată și de scopul urmărit. Oricine se angajează într-o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. art. 8 alineatul (1) și 3 noi □ Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau a unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine desfășoară o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de la 1 la 3 ani de închisoare și la o amendă de 100 la 300 de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele nu se convertesc în amendă.(...) În cazul în care crima de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele vizate [art. 3 din Legea nr. 5680 privind presa (punctul 19 de mai sus) ] ], autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de la șase luni la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de 100 la trei sute de milioane de lire turcești (...). Legea nr. 2820 privind reglementarea partidelor politice Dispozițiile relevante ale Legii nr. 2820 privind reglementarea partidelor politice prevăd art. Partidele politice nu pot nici să urmărească, nici să lucreze, nici să încurajeze terțe părți să modifice: forma republicană a statului Turcia; dispozițiile (...) referitoare la integritatea absolută a teritoriului lacului turc, la unitatea absolută a națiunii sale, la limba sa oficială, la drapelul său și la imnul său național ; (...) principiul conform căruia suveranitatea aparține necondiționat națiunii turce; (...) dispoziția conform căreia exercitarea suveranității nu poate fi în nici un caz cedată unui individ, unui grup sau unei clase sociale (...) să pună în pericol existența ținutului și a Republicii turce, să abolize drepturile și libertățile fundamentale, să stabilească o discriminare pe motive de limbă, rasă, culoare a pielii, religie sau religie într-un cult sau să instituie, prin orice mijloace, un regim de stat bazat pe astfel de noțiuni și concepții. (...) nu pot avea ca scop apărarea sau darea în stăpânire a unei clase sociale asupra altora, sau stăpânirea unei comunități, sau chiar a oricărei forme de dictatură; ei nu se pot angaja în activități care urmăresc astfel de scopuri. (...) art. 101 Curtea Constituțională pronunță dizolvarea partidului politic ale căror statute sau programe (...) se dovedesc a fi contrare dispozițiilor capitolului 4 din prezenta lege sau a căror adunare generală, comitetul central sau consiliul de administrație (...) adoptă decizii, emit circulare sau fac comunicări (...) contrare dispozițiilor capitolului 4 din prezenta lege (...) sau al cărui președinte, vicepreședinte sau secretar general fac declarații scrise sau orale contrare dispozițiilor menționate (...) al căror reprezentant desemnat (...) de către comitetul administrativ (...), face declarații orale, la radio sau la televiziune, care contravin dispozițiilor prezentei legi. (...) (d) (1) (...) în cazul în care un membru al partidului politic este condamnat la penalitate pentru acțiuni sau discursuri contrare dispozițiilor capitolului 4 din prezenta lege, procurorul general solicită excluderea definitivă a membrului respectiv al partidului. În cazul în care partidul politic nu preia cererea procurorului general în termen de 30 de zile de la notificarea acesteia, procurorul general introduce o procedură în fața Curții Constituționale, astfel încât aceasta să pronunțe dizolvarea partidului politic în cauză. (2) - membrii care au fost excluși definitiv în conformitate cu alineatul (1) de mai sus sau care cauzează dizolvarea partidului politic, nu pot fi membri sau fondatori ai unui partid politic, nici nu pot candida la alegerile parlamentare în termen de 10 ani de la notificarea deciziei de retragere sau a ordonanței de dizolvare a partidului de către Curtea Constituțională (...). GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul denunță în primul rând o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și susține în special că instanța de securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul se plânge, de asemenea, că condamnarea sa de către Curtea ar constitui o încălcare injustificabilă a libertăților sale de gândire și de exprimare. În această privință, acesta invocă articolele 9 și 10 din convenție. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul declară, de asemenea, că excluderea sa forțată din P, precum și interzicerea activităților politice pe care această măsură le implică în conformitate cu legea, ar constitui o încălcare a libertății sale de întrunire și de asociere. Reclamantul se plânge în primul rând de faptul că Curtea de Securitate a statului care a fost condamnată nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, ca urmare a prezenței unui judecător militar în cadrul său (a se vedea Hotărârea Incal c. Turcia din 9 iunie 1998, Rec., 1998, Hotărârea 1998-IV, §§ 65-73). În observațiile sale din 19 iunie 2001, guvernul consideră că, în urma amendamentului constituțional și legislativ din 22 iunie 1999 de modificare a componenței cursurilor de securitate de pe teritoriul statului, problema independenței și a imparțialității formale a Curții de Securitate a statului ar fi soluționată definitiv, iar reclamantul nu ar mai avea un interes juridic în această privință. În plus, potrivit guvernului, Curtea ar trebui să țină seama de întreaga procedură penală internă în cazul cauzei în care Curtea de Casație ar fi efectuat numeroase examinări de fond și în care reclamantul ar fi beneficiat de apărarea multor avocați. În observațiile sale, reclamantul nu se pronunță asupra acestor aspecte. Curtea ia notă de informațiile transmise de guvern: au fost efectuate amendamente legislative menite să alinieze legea cu privire la constituirea și funcționarea cursurilor de securitate de la . Cu toate acestea, Curtea are sarcina de a aprecia circumstanțele specifice în speță (hotărârea Nikolova c. Bulgaria din 25/03/99, Rec., 1999-II, §52). Comisia observă că, de la început până la sfârșitul sentinței sale, care a avut loc între 1991 și 1998, instanța de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurentul susține că condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea de către Curtea de Securitate a statului și interzicerea activităților politice pe care această condamnare le-a implicat constituie o încălcare a libertății sale de exprimare și de asociere, astfel cum sunt garantate prin articolele 10 și 11 din convenție. În ceea ce privește art. 10 din Convenție, guvernul susține că discursurile reclamantului trebuie apreciate în raport cu locul și momentul în care au fost ținute. El reamintește că, la momentul respectiv, faptele, și anume în anii 1990 și 1991, Turcia trecea printr-o criză teroristă separatistă în estul țării. El subliniază că, în alte contexte politice, reclamantul a fost achitat după ce a fost judecat de Curtea de Securitate a Uniunii Europene pentru propagandă separatistă, pe baza discursurilor sale cu conținut similar. În această privință, guvernul citează hotărârile pronunțate la 25 februarie și 9 martie 1993, la 4 decembrie 1995 și la 22 decembrie 1997. În acest sens, guvernul face trimitere la punctul 50 din hotărârea Mehdi Zana c. Turcia (Cod 1997-VII) și la punctul 40 din hotărârea Sürek c. Turcia (nr. 24735/94), pronunțată la 25 noiembrie 1997 și, respectiv, la 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (nr. În iulie 1999, în care Curtea a concluzionat pentru neîncălcarea articolului 10 din Convenție. Guvernul consideră deci că cauza reclamantului este în mod evident neîntemeiată, având în vedere și faptul că, în Hotărârea sa Partidului Socialist c. Turcia, Curtea nu a examinat faptele menționate la art. 10 din Convenție. Cu privire la acest aspect, recurentul își exprimă îndoiala cu privire la o încălcare agravată a articolelor 10 și 11 din convenție, deoarece autoritățile turce nu ar fi respectat concluziile hotărârii Partidului Socialist c. Turcia menționată anterior și ar fi condamnat reclamantul la o pedeapsă cu închisoarea, argumentând discursurile care au stat la baza dizolvarii partidului socialist. În ceea ce privește aspectele de pe teren ale libertății de asociere, guvernul se limitează la a face referire la faptul că, în lipsa oricărei ingerințe în ceea ce privește partidul, nu există nicio măsură de dizolvare ca urmare a scrisorii din 7 decembrie 1998 a procurorului general; acesta consideră că, în lipsa oricărei intervenții în ceea ce privește partidul, .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul susține, de asemenea, că, în conformitate cu legislația internă relevantă, condamnarea sa la infracțiune a condus în mod automat la interzicerea oricărei activități asociative politice, fără ca aceasta să se limiteze la aderarea sa la Curtea observă că, în Hotărârea Partidului Socialist c. Turcia, Curtea a recunoscut legătura strânsă dintre articolele 10 și 11 din Convenție (§ 41). În plus, discursurile reclamantului au motivat dizolvarea acestui partid și stau la baza condamnării la penalitatea reclamantului, care face obiectul prezentei cereri. Prin urmare, Curtea consideră că obiecțiunile reclamantului pe teren ale articolelor 10 și 11 din Convenție nu pot fi respinse, în această etapă a procedurii, pentru neatenție vădită de temei și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P.Costa Prezident

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-01-23
0,98
PERİNÇEK ET PARTI DES TRAVAILLEURS c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46669/99 présentée par Doğu PERİNÇEK et le Parti des Travailleurs contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Prèmier section), siégeant le 23 janvier
CtEDO 2002-01-22
0,94
EMEK PARTISI et SENOL contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39434/98 présentée par EMEK PARTİSİ et Osman Nuri Şenol contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Quatrième section), siégeant le 22 janvier 2002 en
CtEDO 2001-02-13
0,94
FERİDUN YAZAR ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42713/98 présentée par Feridun YAZAR et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambr
CtEDO 2005-03-08
0,94
PERK ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 50739/99 présentée par Gezer PERK et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 8 mars 2005 en une chambre composée de :
CtEDO 2000-04-04
0,94
DURAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40997/98 présentée par Tahir DURAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 avril 2000 en une chambre composée de M
Sursă