- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 februarie 2002
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Réouverture de l'examen de la requête
Appietto împotriva Franței
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA CU PRIVIRE LA cererea nr. 56927/00 prezentată de Laurent Michel APPIETTO împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 februarie 2002 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Biersan Ugrekhelidze Mularoni judecători . S. Dolle , gffire de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 septembrie 1999, având în vedere decizia Curții din 4 septembrie 2001 prin care se declară inadmisibilă cererea luată în temeiul articolului 28 din convenție, Având în vedere scrisorile reclamantului, în special scrisoarea sa din 18 decembrie 2001, prin care se solicită Curții să redeschidă parțial examinarea cererii, după ce a deliberat, ia următoarea decizie în cunoștință de cauză.
Reclamantul, Laurent Michel Appietto, este un resortisant francez, născut în 1924 și are reședința în Ajaccio. În 1963, reclamantul a fost angajat cu titlu contractual de către Oficiul Național de Imigrație ( Printr-o scrisoare din 31 decembrie 1989, reclamantul l-a solicitat pe directorul OMI să își dea demisia, în conformitate cu Decretul nr. 69697 din 18 iunie 1969 de stabilire a statutului agenților contractuali aflați în serviciu în străinătate.
Această cerere a fost respinsă printr-o decizie din 29 ianuarie 1990. Recurentul sesizează apoi Tribunalul Administrativ din Paris, care a respins acțiunea sa printr-o hotărâre din 19 octombrie 1995. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Tribunalului Administrativ din Paris din 6 octombrie 1998. Printr-o decizie din 12 mai 1999 Consiliul de Stat a declarat recursul formulat de recurentul neacceptat, pe motiv următor: (...) nicio dispoziție nu scutește o astfel de cerere din partea Ministerului de avocatură; (...) prin urmare, cererea domnului Appietto, prezentată fără acest minister și nereglementată în pofida invitației adresate la: … Invocând art. 6 alin. (1), 13 și 14 din Convenție, reclamantul se plânge în special de caracterul inechitabil al procedurii.
Pe baza art. 6 alin. Prin decizia din 4 septembrie 2001, adoptată în temeiul articolului 28 din convenție, Curtea a declarat cererea inadmisibilă și respingerea în temeiul articolului 35 alineatul (4). În ceea ce privește obiecțiunile menționate la alineatul (4) de mai sus, Curtea a statuat că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1). ; de asemenea, Comisia a considerat că motivul întemeiat pe durata procedurii a fost invocat în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1). În mai multe scrisori, în special o scrisoare datată 18 decembrie 2001, reclamantul solicită Curții să redeschidă examinarea cererii în acest sens în legătură cu durata procedurii.
Acesta a arătat că a ridicat o astfel de cauză într-o scrisoare și o cerere informală adresată Curții la 23 noiembrie 1999, fie înainte de expirarea termenului de șase luni de la art. 35 alin. (1). Curtea constată că, în transporturile sale din 23 noiembrie 1999, ajunse la grefare la 30 noiembrie 1999, reclamantul precizează că litigiul despre care se discută se opune administrației franceze începând de la 31 decembrie 1989 și subliniază că, în mai mult de o lună, vor fi 10 ani Aceasta arată apoi că, într-o scrisoare din 18 ianuarie 2000 și în diverse scrisori ulterioare, la art. 6 alineatul (1) din Convenție, acesta denunță în mod expres o încălcare a dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil și susține acest aspect.
Curtea deduce din aceasta că, începând cu 23 noiembrie 1999, fie înainte de expirarea termenului de șase luni de la art. 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta era sesizată cu privire la art. 6 alineatul (1) și cu privire la durata procedurii. În consecință, aceasta decide să redeschidă examinarea cererii în ceea ce privește acest aspect. II. PRIVIND GRIEFUL DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI PRIVIND DURATA DE PROCEDURĂ Reclamantul se plânge de durata procedurii.
Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. redeschiderea examinării cererii în măsura în care aceasta se referă la dreptul reclamantului de a-și vedea cauza audiată într-un termen rezonabil
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION sur la requête n o 56927/00 présentée par Laurent Michel APPIETTO contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 26 février 2002 en une chambre composée de MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , Gaukur Jörundsson , L. Loucaides , C. Bîrsan , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni , juges , et de M me . S . Dollé , g reffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 septembre 1999, Vu la décision de la Cour du 4 septembre 2001 déclarant la requête irrecevable, prise en application de l’article 28 de la Convention, Vu les courriers du requérant, notamment sa lettre du 18 décembre 2001, invitant la Cour à rouvrir partiellement l’examen de la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
Le requérant, Laurent Michel Appietto, est un ressortissant français, né en 1924 et résidant à Ajaccio.
En 1963, le requérant fut embauché à titre contractuel par l’Office National d’Immigration (« OMI »), en qualité d’agent technique de quatrième échelon. Il finit sa carrière au poste de chef de mission de la délégation de l’OMI au Maroc et prit sa retraite le 31 décembre 1989.
Par une lettre du 31 décembre 1989, le requérant sollicita du directeur de l’OMI le versement d’un pécule de départ, en application du décret n o 69697 du 18 juin 1969 fixant statut des agents contractuels en service à l’étranger. Cette demande fut rejetée par une décision du 29 janvier 1990. Le requérant saisit alors le tribunal administratif de Paris, lequel rejeta son recours par un jugement du 19 octobre 1995. Ce jugement fut confirmé par un arrêt de la cour administrative d’appel de Paris du 6 octobre 1998. Par une décision du 12 mai 1999 le Conseil d’Etat déclara le pourvoi formé par le requérant non admis, au motif suivant : « (...) aucune disposition ne dispense une telle requête du ministère d’avocat ; (...) dès lors, la requête de M. Appietto, présentée sans ce ministère et non régularisée malgré l’invitation adressée à l’intéressé, n’est pas recevable ». Cette décision fut notifiée au requérant le 31 mai 1999. GRIEFS
Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 14 de la Convention, le requérant se plaint notamment du caractère inéquitable de la procédure.
Sur le fondement de l’article 6 § 1, le requérant soutient en outre que sa cause n’a pas été entendue dans un « délai raisonnable ». EN DROIT I.
SUR LA DEMANDE DE ROUVERTURE PARTIELLE DE L’EXAMEN DE LA REQUÊTE
6. Par une décision du 4 septembre 2001, prise en vertu de l’article 28 de la Convention, la Cour a déclaré la requête irrecevable et la rejetée en application de l’article 35 § 4. S’agissant des griefs mentionnés au paragraphe 4 ci-dessus, elle a jugé que le requérant n’avait pas épuisé les voies de recours internes au sens de l’article 35 § 1 ; elle a par ailleurs estimé que le grief tiré de la durée de la procédure avait été soulevé en dehors du délai de six mois prévu par l’article 35 § 1.
Dans plusieurs courriers, notamment une lettre datée du 18 décembre 2001, le requérant demande à la Cour de rouvrir l’examen de la requête en ce qu’elle se rapporte à la durée de la procédure. Il expose qu’il soulevait un tel grief dans une lettre et une requête informelle adressées à la Cour le 23 novembre 1999, soit avant l’expiration du délai de six mois de l’article 35 § 1.
La Cour constate que, dans ses envois du 23 novembre 1999, parvenus au greffe le 30 novembre 1999, le requérant énonce que le litige dont il est question l’« oppose à l’administration française depuis le 31 décembre 1989 » et souligne que « dans un peu plus d’un mois, cela fera 10 ans ! », se plaignant ainsi en substance de la durée de la procédure. Elle relève ensuite que, dans une lettre du 18 janvier 2000 et divers courriers subséquents, il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dénonce expressément une violation de son droit à voir sa cause entendue dans un « délai raisonnable » et étaye ce grief. La Cour en déduit que, dès le 23 novembre 1999, soit avant l’expiration du délai de six mois de l’article 35 § 1 de la Convention, elle se trouvait saisie d’un grief tiré de l’article 6 § 1 et relatif à la durée de la procédure. Elle décide en conséquence de rouvrir l’examen de la requête en ce qu’elle se rapporte à ce grief. II. SUR LE GRIEF TIRÉ DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET RELATIF À LA DURÉE DE LAPROCÉDURE
Le requérant se plaint de la durée de la procédure. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, aux termes duquel : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur pour observations écrites conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide la réouverture de l’examen de la requête en ce qu’elle a trait au droit du requérant de voir sa cause entendue dans un « délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ; Ajourne l’examen de ce grief. S. Dollé A.B. B aka Greffière Président