CtEDO 21.10.2003 AI

LOCATELLI contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
21.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LOCATELLI contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

recurului nr. 56602/00

depus de Laurent LOCATELLI

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), reunită la 21 octombrie 2003 în ședință ordinară compusă din:

DD. A.B. Baka, președinte,

J.-P. Costa,

Gaukur Jörundsson,

Doamna A. Mularoni,

judecători,

și Doamna S. Dollé, grefier de secțiune,

Având în vedere recurul mai sus menționat, depus la 9 martie 2000,

Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și răspunsurile prezentate de reclamant,

După deliberare, adoptă următoarea decizie:

Reclamantul, Laurent Locatelli, este cetățean francez, născut în 1946 și domiciliat în Morteau. El este reprezentat în fața Curții de D-ul S. Bouretz, avocat în Paris. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, D-ul Ronny Abraham, director al Afacerilor Juridice la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 15 iunie 1994, ca urmare a respingerii recursului în casație, reclamantul a fost definitiv condamnat la patru ani de închisoare din care doi cu suspendare pentru tentativă de incendiere intenționată a unei proprietăți cu scop criminal. Considerând că această condamnare penală era fundată pe false și tendențioase mărturii depuse de martori care aveau interese personale în caz, el a depus o plângere cu constituire de parte civilă împotriva mai multor persoane, inclusiv împotriva martorilor principali, la 29 noiembrie 1995, după ce obținuse ajutor juridic gratuit de la stat.

La 17 august 1991, serviciile jandarmeriei locale din Morteau au fost anunțate oficial de un incendiu care avusese loc în discoteca gestionată personal de reclamant și aparținând soției sale, J.R. Investigatorii gendarmeriei au constatat pe bază de inspecție a locului că mai mulți focare de foc aveau fost aprinși în locuri diverse din clădire și că mai mulți pereți ai construcției purtau graffiti cu conținut amenințător menționând explicit numele reclamantului.

O anchetă judiciară formală a fost deschisă și în cadrul unei comisii rogatorii, ofițerii jandarmeriei au efectuat o supraveghere discretă și continuă a discotecii pe o perioadă de mai multe luni.

În noaptea de 22 la 23 septembrie 1991, anchetatorii l-au surprins pe reclamant în timp ce încerca să patruleze discoteca cu un recipient combustibil în mână, inscripționând graffiti suplimentare pe pereții interiori și exteriori ai clădirii, apoi instalând aparent un sistem de aprindere intenționat.

Interpelat pe loc, reclamantul a oferat inițial o explicație: susținea că dorea să aprindă toată clădirea discotecii pentru a se răzbuna pe soția sa din care era în proces de divorț și care doreau recuperarea propriei sale investiții în afacere. El a recunoscut complet că inscripționase personal graffiti pe peretele exterior al clădirii și a oferit informații suplimentare despre sistemul de aprindere.

La 24 septembrie 1991, o a doua anchetă penală formală a fost deschisă cu acuzații mai grave, și reclamantul a fost plasat imediat în detenție preventivă în așteptarea judecății.

La 1 noiembrie 1991, procuratura a depus acuzații formale de tentativă de incendiere cu intenție criminală și prejudiciu material deliberat (în baza articolului 2 din ordinul de urgență nr. 27/1992). Tribunalul Penal din Besançon, după examinarea detaliată a probelor și audierea martorilor, l-a condamnat pe reclamant la patru ani de închisoare din care doi cu suspendare condițională. Curtea de Apel a reexaminat cazul și a confirmat întru totul sentința inițială. A doua zi după pronunțarea deciziei de confirmare a Curții de Apel, reclamantul a depus un recurs în casație.

La 15 iunie 1994, după ani de procedură, Curtea de Casație (cea mai înaltă instanță penală) a pronunțat decizia sa: a respins integral recursul în casație pe motive procedurale.

Având plângeri grave cu privire la corectitudinea și echitatea procesului penal anterior care l-a condamnat, reclamantul a depus formal o plângere penală cu constituire de parte civilă la 29 noiembrie 1995 împotriva unui număr substanțial de persoane, inclusiv și mai ales împotriva martorilor principali care l-au acuzat în cazul penal inițial. El a susținut în detaliu că mărturiile care formaseră baza condamnării sale era în mod clar false, tendențioase, și că fusese victima unei conspirații organizate.

Procuratura locală a examinat plângerea și a cerut claarea formală pentru că procuratura nu considera că existase un interes public semnificativ în a urmări penal aceste acuzații secundare. Judecătorul de instrucție autorizat să investigheze a fost de acord cu viziunea procuraturii și a emis o ordonanță de clasare a plângerii.

Reclamantul a apelat decizia de clasare și în apel a susținut în detaliu că articolul 6 § 3 d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului îi garantiza expres dreptul fundamental de a-și examina și confronta martori. El a invocat jurisprudența internațională relevantă și a susținut că refuzul de a procesa plângerea lui era o încălcare a acestui drept.

Reclamantul a depus apoi un recurs în casație împotriva deciziei de clasare. În memoria sa complet pentru Curtea de Casație, el a invocat expres și detaliat articolul 6 din Convenția Europeană, susținând specific că nu i se permisese o audiență corectă cu privire la mărturiile care depuse împotriva lui și că aceasta constituia o încălcare fundamentală a drepturilor procedureale.

Reclamantul susține că dreptul fundamental la un proces echitabil garantat de articolul 6 din Convenție a fost încălcat prin faptul că nu i s-a permis o audiență efectivă și corectă a martorilor care depuseseră mărturii decisive în procesul penal care l-a condamnat.

Cuestiuni preliminare de admisibilitate

Curtea observă că, atunci când se consulă completul dosarul depus la Curtea de Casație și pronunția sa finală, nu apare în mod explicit invocarea articolului 6 din Convenție, și nici nu a fost ridicat în mod formal și expres un grievu specific referitor la dreptul de a-și examina și confronta martori în sensul articolului 6 § 3 d).

Privind aplicabilitatea articolului 6 § 3 d)

Chiar dacă s-ar considera pentru scopuri de argument că un asemenea grievu a fost ridicat în esență în cadrul procedurilor interne, Curtea consideră totuși că grievul ar fi inadmisibil din cauza unei lipsuri fundamentale de aplicabilitate ratione personae. Curtea constată cu atenție, aspect pe care chiar și reclamantul îl reconoaște în propriile susțineri, că în cadrul unicei proceduri care face obiectul prezentului recurs depus cu Curtea Europeană – și anume procedura specifică inițiată de plângerea penală cu constituire de parte civilă a reclamantului – reclamantul din urmă nu era în poziția de accusat sau de inculpat în cadrul unui proces penal formal. Mai degrabă, reclamantul era în poziția de plângitor civil care depunea o cerere, ceea ce constituie o relație procesual total diferită. Această diferență esențială de statut procesual face ca articolul 6 § 3 d) din Convenție, care protejează specific drepturile unui inculpat în procesul penal, să fie inaplicabil în cazul de față.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară recurul inadmisibil în conformitate cu articolele 35 din Convenție.

A.B. Baka

Grefier Președinte

Nota 1: De verificat

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-10-21
0,93
LAFAYSSE contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63059/00 présentée par Claude LAFAYSSE contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2003 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2003-10-02
0,93
MORILLON contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71991/01 présentée par Yves MORILLON contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 2 octobre 2003 en une chambre composée de MM. C.L
CtEDO 2005-01-27
0,93
AFFAIRE FATTELL c. FRANCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE FATTELL c. FRANCE ( Requête n o 60504/00) ARRÊT STRASBOURG 27 janvier 2005 DÉFINITIF 27/04/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2003-12-09
0,93
CHALMONT contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72531/01 présentée par Jean-Louis CHALMONT contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 9 décembre 2003 en une chambre composée de
CtEDO 2004-09-14
0,93
AFFAIRE SUBIALI c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SUBIALI c. FRANCE (Requête n o 65372/01) ARRÊT STRASBOURG 14 septembre 2004 DÉFINITIF 14/12/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă