CHALMONT contre la FRANCE

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 72531/01 prezentate de Jean-Louis CHALMONT împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Biersan Ugrekhelidze, Mularoni, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 22 mai 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT Reclamantul, Jean-Louis Chalmont, este un resortisant francez, născut în 1943 și rezident la Paris. El este reprezentat în fața Curții de către M.J.-F. Auduc, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Aprilie 1999, tribunalul corecțional din Paris l-a condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare pentru mărturie falsă sub jurământ, sentință confirmată prin recurs prin hotărârea din 1 martie 2000 a Curții de apel din Paris. Prin hotărârea din 11 ianuarie 2001, Curtea de Casație a respins un recurs al recurentului care se plângea în special de faptul că, în fața instanțelor de aplicare a legii franceze, procurorul public se afla pe o platformă la aceeași înălțime ca și membrii instanței care trebuiau să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale, în timp ce apărarea se afla în contrabas Grief. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că, în cadrul procedurii penale împotriva sa, atât în cadrul procedurilor penale desfășurate împotriva sa, cât și în fața tribunalului corecțional și în fața tribunalului judecătoresc, el și avocatul său erau plasați în partea de jos a sălii de judecată, la un nivel inferior celui al instanței, în timp ce reprezentantul procurorului public se afla pe o platformă, la aceeași înălțime ca și instanța. Această situație este, după părerea sa, în mod evident contrară principiului egalității armelor. Reclamantul se plânge de faptul că, în timpul procedurii în fața tribunalului de apel, el și avocatul său erau plasați, așa cum este regula, în partea de jos a sălii de judecată, la un nivel inferior celui al instanței, în timp ce reprezentantul procurorului public se afla pe o platformă, la aceeași înălțime ca și curtea. El consideră că aceaceasta este o încălcare a principiului egalității de arme și că art. 6 alin. (1) din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei. Potrivit Curții, circumstanța denunțată nu este suficientă pentru a pune în discuție egalitatea armelor, în măsura în care, în cazul în care îi acordă procurorului public o poziție mai bună în sala de judecată, aceasta nu plasează în discuție o situație de dezavantaj concret pentru apărarea intereselor sale (a se vedea Morillon c.France (dec.), nr. 71991/01, 2 octombrie 2003 și, Decizia Comisiei din 13 iulie 1988, D.R. 57, p. 148). Prin urmare, cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

72531/01

présentée par Jean-Louis CHALMONT

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 9 décembre 2003 en une chambre composée de

:

MM.

A.B.

Baka

,

président

,

J.-P.

Costa

,

Gaukur

Jörundsson

,

L.

Loucaides

,

C.

Bîrsan

,

M.

Ugrekhelidze,

M

me

A.

Mularoni,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 22 mai 2001,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, Jean-Louis Chalmont, est un ressortissant français, né en 1943 et résidant à Paris. Il est représenté devant la Cour par M

e

J.-F. Auduc, avocat à Paris.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 1

er

avril 1999, le tribunal correctionnel de Paris le condamna à 8 mois d’emprisonnement avec sursis pour faux témoignage sous serment, peine confirmée en appel par arrêt du 1

er

mars 2000 de la Cour d’appel de Paris.

Par arrêt du 11 janvier 2001, la Cour de cassation rejeta un pourvoi du requérant qui se plaignait notamment du fait que, devant les juridictions répressives françaises, le ministère public siégeait sur une estrade à la même hauteur que les membres de la juridiction devant statuer sur le bien-fondé des poursuites, alors que la défense siégeait en contrebas

.

GRIEF

Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint du fait que, dans le cadre de la procédure pénale conduite contre lui, tant lors de l’audience devant le tribunal correctionnel que devant la cour d’appel, lui-même et son avocat étaient placés en contrebas de la salle d’audience, à un niveau inférieur à celui de la cour, alors que le représentant du ministère public se trouvait sur une estrade, à la même hauteur que la cour. Cette situation est, à son estime, manifestement contraire au principe de l’égalité des armes.

EN DROIT

Le requérant se plaint du fait que, lors de l’audience devant la cour d’appel, lui-même et son avocat étaient placés, comme c’est la règle, en contrebas de la salle d’audience, à un niveau inférieur à celui de la cour, alors que le représentant du ministère public se trouvait sur une estrade, à la même hauteur que la cour. Il voit là une violation du principe de l’égalité des armes et invoque l’article 6 § 1 de la Convention, aux termes duquel

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.

»

Selon la Cour, la circonstance dénoncée ne suffit pas à mettre en cause l’égalité des armes, dans la mesure où, si elle donne au ministère public une position «

physique

» privilégiée dans la salle d’audience, elle ne place pas l’«

accusé

» dans une situation de désavantage concret pour la défense de ses intérêts (voir

Morillon c.France

(déc.), n

o

71991/01, 2 octobre 2003 ainsi que,

mutatis mutandis

,

Auguste c. France

, n

o

11837/85, rapport de la Commission du 7

juin 1990, Décisions et Rapports n

o

69, p. 104, et

Campbell c. Royaume-Uni

, décision de la Commission du 13 juillet 1988, D.R. 57, p.

148).

Partant, la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

Déclare

la requête irrecevable.

S.

Dolle

A.B.

Baka

Greffière

Président