CtEDO 27.01.2005 Auto

AFFAIRE FATTELL c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
27.01.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FATTELL c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Prima SECȚIUNEA CAUZA FATTELL c. FRANȚA Cerere nr. 60504/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 ianuarie 2005 DEFINIF 27/04/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Fattell c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis Președintele Loucaide J.-P. Costa mes Tulkens Steiner domnii Spielmann S.E. Jebens, judecătorii și domnul S. Quesada, grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 ianuarie 2005, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 60504/00) îndreptată împotriva Republicii Franceze și din care un resortisant american, M. Georges Fattell a sesizat Curtea la 10 iulie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la La 1 decembrie 2003, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de la art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. Reclamantul s-a născut în 1920 și își are reședința în La Colle sur Lup. Reclamantul a fost supus unei verificări a situației sale fiscale pentru exercițiile financiare 1978- 1981 inclusiv, la sfârșitul căreia administrația i-a comunicat două remedieri. Primul, datat 21 decembrie 1983, se referea la toți anii verificați și punea în sarcina reclamantului diverse redresări în materie de salarii și salarii, venituri din capital mobil și deformări de stil de viață. Al doilea, la 28 martie 1984, modifica bazele de impozitare din anul 1981 pentru a ține seama de noile elemente și purta baza forfetară de impozitare de 796 700 de franci francezi (FRF) ( 121 456,13 EUR (EUR) la 1 285 210 FRF (de exemplu 195 929 EUR). La 15 februarie 1985, reclamantul a formulat o plângere împotriva acestor redresări. Prin decizia din 30 octombrie 1986, administrația nu a făcut decât parțial dreptul la cererea sa. La 24 decembrie 1986, reclamantul a înaintat această decizie la cenzura Tribunalului Administrativ din Paris. Acesta a solicitat, printre altele, reducerea totală a impozitului suplimentar stabilit în anul 1978, o reducere parțială a impozitului inițial, reducerea parțială a impozitelor suplimentare în anii 1978, 1980 și 1981, în limita taxelor și sancțiunilor corespunzătoare reducerii bazelor forfetare de impozitare, precum și anularea dobânzilor de întârziere și a sancțiunilor cu rea credință și a manevrelor frauduloase. Printr-o a doua cerere din 28 ianuarie 1988, acesta a solicitat, printre altele, descărcarea de gestiune pentru suplimentarea impozitului pe venit la care fusese supus în cursul anului 1981 pe o bază mai mare de 121 456,13 EUR. Prin hotărârea din 25 octombrie 1989, Tribunalul Administrativ, după ce a pronunțat reunirea cererilor, a acordat descărcarea de gestiune pentru plata suplimentară a impozitului pe venit în anul 1978 și a respins surplusul cererilor. La 17 ianuarie 1990, reclamantul a solicitat această hotărâre. Prin Hotărârea din 16 iunie 1992, Curtea Administrativă din Paris a confirmat hotărârea Tribunalului Administrativ de la Paris. 11. La 24 iulie 1992, reclamantul a luat măsuri în casare. 12. Prin Hotărârea din 8 ianuarie 1997, Consiliul a luat hotărârea Tribunalului Administrativ din Paris. în temeiul părții din taxa suplimentară pe venit la care reclamantul a fost supus în cursul anului 1981 și, pe de altă parte, pe baza temeiniciei penalităților aplicate în cazul suplimentelor de impozit pe venit la care reclamantul fusese supus în fiecare dintre anii 1979- 1981. Consiliul din statul membru a adus cauza în fața instanței administrative din Paris 13. Prin hotărârea din 9 aprilie 1998, Curtea Administrativă de Apel de la Paris a arătat că, printr-o decizie ulterioară depunerii cererii reclamantului, directorul serviciilor fiscale din Haut-de-Seine pronunțase dezghețarea, în limita unei sume de 24 293 FRF (și anume 3 703,44 EUR), penalități pentru manevre frauduloase puse în sarcina reclamantului în cursul anului 1981; prin urmare, aceasta a declarat că nu va avea loc să se pronunțe asupra cererii reclamantului în limita sumei de 3 703,44 EUR în ceea ce privește aceste penalități; pe de altă parte, aceasta a redus baza impozitului pe venit atribuit reclamantului pentru anul 1981 la suma de 4 884,47 EUR și l-a eliberat de eventualele taxe și penalități pentru rea-credință care corespund acestei reduceri a bazei de impozitare. În cele din urmă, aceasta a transmis, spre avizare în litigiu, dosarul cererii adresate Consiliului de a examina o chestiune de drept privind posibilitatea instanței fiscale de a modula rata penalităților pentru rea-credință și pentru manevre frauduloase ; aceasta a continuat să se pronunțe cu privire la respondență până la avizul Consiliului de Stat. (14) Consiliul a pronunțat la 8 iulie 1998, după cum reiese în special din următoarele: (...) dispozițiile articolului 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căreia (1) Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale civile, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei ... În cazul în care se constată că contribuabilul nu este în măsură să facă acest lucru, statul membru în cauză trebuie să ia măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1727. acuzații în materie penală, în sensul articolului 6 din Convenție. Dispozițiile menționate anterior din art. 1729 din Codul General al Impozitelor, care, la fel ca cele care au fost anterior în vigoare, împart penalitățile în funcție de acțiunile contribuabililor, prevăd rate de majorare diferite în funcție de calificarea care poate fi dată comportamentului contribuabililor. După exercitarea controlului deplin asupra faptelor invocate și asupra calificării deținute de administrație, judecătorul impozitului decide, în fiecare caz, în funcție de rezultatele acestui control, fie să mențină sau să aplice majorarea efectivă la rata prevăzută de lege, fără a putea să îl moduleze pentru a ține seama de gravitatea erorii săvârșite de contribuabil, fie, dacă consideră că administrația na Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin Hotărârea din 10 noiembrie 1998, Curtea Administrativă de la Paris a urmat acest aviz și a reformat hotărârea Tribunalului Administrativ din Paris prin faptul că acesta a contrar hotărârii din 9 aprilie 1998 La 10 ianuarie 2000, Consiliul a respins recursul reclamantului. Reclamantul consideră că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa este justificată. 18. 19 Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 februarie 1985, data plângerii prealabile și se încheie la 10 ianuarie 2000, data deciziei de neadmitere a celui de-al doilea recurs al reclamantului și, prin urmare, a durat paisprezece ani și aproape unsprezece luni, pentru examinarea cererii prealabile și a celor șapte instanțe ulterioare. Curtea consideră că litigiul, care îl opoza pe reclamant în cadrul administrației fiscale, privind în special penalizările pentru rea-credință și pentru manevre frauduloase, sancțiuni fiscale de natură represivă, prezenta un caracter penal în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care, prin urmare, se aplică (Bendenoun c. Franța, Hotărârea din 24 februarie 1994, seria A n 284). Aceasta constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul consideră, printre altele, că termenul global este parțial legat de perioadele inevitabile de latență din cauza simplei sesizări a acestor numeroase organisme. Luând în considerare un termen global de judecată de 13 ani, pe o perioadă totală de aproximativ paisprezece ani și unsprezece luni, el consideră că cauza prezenta o complexitate certă, chiar dacă principiile juridice care trebuie puse în aplicare nu erau deosebit de complicate; în ceea ce privește comportamentul autorităților interne, el o consideră rațională. Cu toate acestea, Comitetul constată că durata de examinare a cererii de către Consiliul de Stat a fost mai lungă decât cea normală. În concluzie, Ö Õ se referă la înțelepciunea Curții. 22. În special, reclamantul consideră că o întârziere anormală se manifestă în fața instanței administrative, înainte de a fi accentuată, pe de o parte, de incidentul de procedură provocat în mod artificial de curtea administrativă da În cele din urmă, Tribunalul constată că litigiul fiscal nu a ridicat nicio dificultate specială, în special în ceea ce privește o simplă aplicare a baremelor de impozitare și a ratelor penalităților stabilite în prealabil. 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). 24. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi, citată anterior 25). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că statul membru a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea constată că nu există întârzieri care să îi fie imputate reclamantului, în special în ceea ce privește termenul de doi ani și jumătate dintre data de înregistrare a apelului său, la 17 ianuarie 1990, și hotărârea Curții Administrative de Apel din 16 iunie 1992, precum și termenul de patru ani și jumătate între înregistrarea recursului la 24 iulie 1992 și hotărârea Consiliului din 8 ianuarie 1997. Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö reamintește de înțelepciunea Curții cu privire la aprecierea duratei globale. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că Õ în speță durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 26. Invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 14 din Convenție, reclamantul critică, de asemenea, avizul emis de Consiliu la 8 iulie 1998, precum și deciziile acestuia din urmă, hotărând în litigiu, și al instanței administrative de apel și, în cele din urmă, tratamentul contribuabililor de către instanța fiscală administrativă 27. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 28. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 224,50 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 30. Guvernul contestă aceste revendicări și propune o sumă de maximum 4 500 EUR. 31. Curtea, care nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins, respinge această parte a cererii. În schimb, consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 8 000 EUR în acest sens. Comisioane și cheltuieli de judecată 32. Reclamantul solicită, de asemenea, 7 339 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 33. Guvernul contestă aceste pretenții și propune 1 500 EUR. 34. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată în ceea ce privește procedura națională. Cu toate acestea, Curtea consideră că nota de subsol a unei sume de 11 960 FRF, adică 1 823 EUR, stabilită pentru procedura diligentă în fața acesteia, este rezonabilă. Prin urmare, este necesar să se acorde această sumă reclamantului. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Se declară cererea admisibilă cu privire la termenul excesiv al procedurii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește durata procedurii; A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (opt mii EUR) pentru daune morale și 1 823 EUR (o mie opt sute douăzeci și trei de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 ianuarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-03-02
0,95
AFFAIRE FAVRE c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FAVRE c. FRANCE (Requête n o 72313/01) ARRÊT STRASBOURG 2 mars 2004 DÉFINITIF 02/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2004-06-08
0,95
AFFAIRE LECHELLE c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LECHELLE c. FRANCE (Requête n o 65786/01) ARRÊT STRASBOURG 8 juin 2004 DÉFINITIF 08/09/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2005-03-31
0,95
AFFAIRE F. W. c. FRANCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE F. W. c. FRANCE (Requête n o 61517/00) ARRÊT STRASBOURG 31 mars 2005 DÉFINITIF 06/07/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2003-06-17
0,95
AFFAIRE SEIDEL c. FRANCE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SEIDEL c. FRANCE (N o 2) (Requête n o 60955/00) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2003 DÉFINITIF 17/09/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2005-02-01
0,95
AFFAIRE QUEMAR c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE QUEMAR c. FRANCE ( Requête n o 69258/01) ARRÊT STRASBOURG 1 er février 2005 DÉFINITIF 01/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă