Haioun împotriva Franței

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 70749/01 prezentate de HAIOUN împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor L'pe se c i un ea, care are loc la 25 iunie 2002 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Bîrsan Ugrekhelidze Mularoni judecători M.L. Early grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 noiembrie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Charles Haioun, este un resortisant francez, născut în 1924 și rezident la Nîmes (Franța).

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Agent vamal din 1948, reclamantul a fost revocat cu suspendare a drepturilor sale de pensie, prin decizia din 24 martie 1966. La 15 decembrie 1994, reclamantul a adresat Ministerului Funcției Publice o cerere de ridicare a suspendării drepturilor sale de pensie cu efect de la 16 septembrie 1979. Având în vedere că nu a primit niciun răspuns, Tribunalul Administrativ din Montpellier a înaintat o cerere de anulare a deciziei implicite de respingere a Ministerului Funcției Publice. Prin hotărârea din 27 noiembrie 1996. Prin Hotărârea din 23 noiembrie 1999, Curtea Administrativă din Marsilia a anulat hotărârea pronunțată și, hotărând din nou, a respins cererea reclamantului.

În prezent, cauza este pendinte în faa Consiliului de Stat. GRIEFS 1. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenie, reclamantul se plânge de la data procedurii. În plus, consideră că faptul că a fost privat de pensia sa constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie. 2. Reclamantul se plânge și de durata procedurii. (1) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de la data la care se face referire în procedură, reprobând instanțelor naționale că nu și-a restabilit drepturile de pensie și consideră, de asemenea, că suspendarea drepturilor de pensie constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Cu toate acestea, Curtea nu este chemată să se pronunțe cu privire la dacă faptele prezentate de reclamant revelează aspectul unei încălcări a convenției.

Aceasta reamintește mai mult decât termenii art. 35 alin. (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. În speță, Curtea arată că procedura în litigiu este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. Prin urmare, obiecțiunile reclamantului trebuie respinse în temeiul alineatelor (1) și (4) din art. 35 din convenție. (2) Al doilea motiv al reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 15 decembrie 1994 cu cererea prealabilă adresată de reclamant Ministerului Funcției Publice și este în prezent pendinte în fața Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat până în prezent mai mult de 7 ani și jumătate pentru trei instanțe.

În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. T.L. Early A.B. Baka Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 70749/01 présentée par HAIOUN contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 25 juin 2002 en une chambre composée de MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , Gaukur Jörundsson , L. Loucaides , C. Bîrsan , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni , juges , et de M T.L. Early , greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 29 novembre 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Charles Haioun, est un ressortissant français, né en 1924 et résidant à Nîmes (France). Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Agent des douanes depuis 1948, le requérant fut révoqué avec suspension de ses droits à pension, par décision du 24 mars 1966. Le 15 décembre 1994, le requérant adressa au ministère de la Fonction publique une demande pour être relevé de la suspension de ses droits à pension avec effet au 16 septembre 1979. N’ayant obtenu aucune réponse, il saisit le tribunal administratif de Montpellier d’une demande d’annulation de la décision implicite de rejet du ministère de la Fonction publique. Il fut débouté par jugement du 27 novembre 1996. Par arrêt du 23 novembre 1999, la cour administrative d’appel de Marseille annula le jugement entrepris et, statuant à nouveau, rejeta la demande du requérant. L’affaire est actuellement pendante en cassation devant le Conseil d’Etat.

GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure. Il estime en outre que le fait d’avoir été privé de sa pension constitue une violation de l’article 1 du Protocole N° 1 à la Convention. 2. Le requérant se plaint également de la durée de la procédure. EN DROIT 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure, reprochant aux juridictions nationales de ne pas l’avoir rétabli dans ses droits à pension. Il estime également que la suspension de ses droits à pension constitue une violation de l’article 1 du Protocole N° 1 à la Convention. Toutefois, la Cour n’est pas appelée à se prononcer sur le point de savoir si les faits présentés par le requérant révèlent l’apparence d’une violation de la Convention.

Elle rappelle qu’aux termes de l’article 35 § 1 de la Convention, elle ne peut être saisie qu’après l’épuisement des voies de recours internes. En l’espèce, la Cour relève que la procédure litigieuse est encore pendante devant le Conseil d’Etat. Il s’ensuit que les griefs du requérant doivent être rejetés en application des paragraphes 1 et 4 de l’article 35 de la Convention. 2. Le deuxième grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 15 décembre 1994 par la demande préalable adressée par le requérant au ministère de la Fonction publique et est actuellement pendante devant le Conseil d’Etat. Elle a donc duré à ce jour plus de 7 ans et demi pour trois instances.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur pour observations écrites conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant tiré de la durée de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. T.L. Early A.B. Baka Greffier adjoint Président