SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 43132/98 prezentată de Ange BIANCAMARIA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 martie 2002 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Bîrsan Ugrekhelidze Mularoni judecători. S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 noiembrie 1997 și înregistrată la 27 august 1998, după ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie FĂCÂND că reclamantul, Ange Biancameria, este un resortisant francez, născut în 1956 și rezident în Ajaccio. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Bouthors, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. În noiembrie 1986, reclamantul a fost reținut, interogat, apoi, la 15 noiembrie 1986, acuzat de deturnare de fonduri maritime și lăsat în libertate sub control judiciar. Ulterior, în virtutea unei rechiziții în avans, a fost acuzat, de asemenea, la 4 iunie. Pe data de 3 mai 1993, judecătorul l-a informat pe reclamant cu privire la sfârșitul articolului. Cu toate acestea, la 7 decembrie 1993, pe rechizițioire supleitive din aceeași zi, judecătorul a eliberat o comisie generală de recurs. La 8 septembrie 1994, procurorul a solicitat recalificarea faptelor doar prin deviere de la apele maritime și de la căile de atac, în conformitate cu normele privind săpăturile arheologice care nu i s-au parvenit; reclamantul a fost trimis înapoi de la acești șefi în fața Tribunalului Corecțional. Prin hotărârea din 13 ianuarie 1995, Tribunalul l-a condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare și la o amendă de 20 000 F. Prin Hotărârea din 15 noiembrie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea cu privire la vinovăția reclamantului prin purtarea la termen a unei sume de 100 000 F. La 21 mai 1997, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. GRIEF Reclamantul consideră că nu a fost judecat într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. noiembrie 1998, cauza este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. Curtea a examinat admisibilitatea cererii la 21 septembrie 1999, și a decis, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură, să aducă această cerere la cunoștința guvernului Franței și să îl invite pe acesta să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei întemeiate pe durata procedurii. Curtea constată că, în urma prezentării observațiilor guvernului la 31 decembrie 1999, aceasta le-a transmis printr-o scrisoare din 14 ianuarie 2000, invitând reclamantul să își prezinte observațiile ca răspuns în termen de 7 aprilie 2000. Prin scrisoarea din 20 iulie 2000, recomandată cu confirmare de primire, Curtea a informat avocatul reclamantului cu privire la o eventuală radiere a rolului. Prin scrisoarea din 26 iulie 2000, avocatul reclamantului a informat Curtea că a informat reclamantul prin intermediul avocatului său din Ajaccio cu privire la riscul de radiere a cererii sale. În această privință, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 10 iulie 2000, În ianuarie 2002, Curtea a informat din nou avocatul reclamantului cu privire la o eventuală radiere a rolului. . După recipisa returnată Curții la 15 ianuarie 2002, avocatul reclamantului a primit într-adevăr scrisoarea noastră, dar nu a răspuns întotdeauna. Curtea constată că, de atunci, recurentul nu și-a prezentat încă observațiile scrise ca răspuns la observațiile guvernului. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. Baka Modulere Președinte
Requête n° 43132/98
présentée par Ange BIANCAMARIA
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 mars 2002 en une chambre composée de
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
Gaukur
Jörundsson
,
L.
Loucaides
,
C.
Bîrsan
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
me
A.
Mularoni
,
juges
,
et
de
M
me
ollé
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduit devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 novembre 1997 et enregistrée le 27 août 1998,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, Ange Biancamaria, est un ressortissant français, né en 1956 et résidant à Ajaccio. Il est représenté devant la Cour par M
e
D.
Bouthors, avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En novembre 1986, le requérant fut placé en garde à vue, interrogé puis, le 15 novembre 1986, inculpé de détournement d’épaves maritimes et laissé en liberté sous contrôle judiciaire. Par la suite, en vertu d’un réquisitoire supplétif, il fut également inculpé, le 4
juin
1992, d’infraction à la réglementation sur les fouilles archéologiques.
Le 3 mai 1993, le juge informa le requérant de la fin de l’instruction. Cependant, le 7 décembre 1993, sur réquisitoire supplétif du même jour, le juge délivra une commission rogatoire générale. Le 8 septembre 1994, le procureur requit la requalification des faits en seul détournement d’épaves maritimes et recel, l’infraction à la réglementation des fouilles archéologiques ne lui paraissant pas constituée. Le requérant fut renvoyé de ces chefs devant le tribunal correctionnel.
Par jugement du 13 janvier 1995, le tribunal le condamna à dix-huit mois d’emprisonnement avec sursis et à une amende de 20 000 F. Par arrêt du 15
novembre 1995, la cour d’appel confirma le jugement sur la culpabilité du requérant en portant l’amende infligée à 100 000 F. Le 21 mai 1997, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant.
GRIEF
Le requérant estime n’avoir pas été jugé dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
La Cour constate que le 21 novembre 1997, le requérant a introduit devant la Commission européenne des Droits de l’Homme la présente requête enregistrée le 27 août 1998.
En vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11, entré en vigueur le 1
er
novembre 1998, l’affaire est examinée par la Cour européenne des Droits de l’Homme à partir de cette date.
La Cour a entrepris l’examen de la recevabilité de la requête le 21
septembre 1999, et décidé, conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement, de porter cette requête à la connaissance du gouvernement de la France et d’inviter celui-ci à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé du grief tiré de la durée de la procédure.
La Cour observe que suite au dépôt des observations du Gouvernement le 31 décembre 1999, elle a transmis celles-ci par une lettre du 14 janvier 2000 au requérant en l’invitant à présenter les siennes en réponse dans un délai échéant le 7 avril 2000.
Par une lettre du 20 juillet 2000, recommandée avec accusé de réception, la Cour a informé l’avocat du requérant d’une éventuelle radiation du rôle. Par lettre du 26 juillet 2000, l’avocat du requérant a indiqué à la Cour qu’il avait informé le requérant par le biais de son avocat à Ajaccio, du risque de radiation de sa requête. Sur ce, par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10
janvier
2002, la Cour a, à nouveau, informé l’avocat du requérant d’une éventuelle radiation du rôle. D’après le récépissé retourné à la Cour le 15 janvier 2002, l’avocat du requérant a bel et bien reçu notre lettre, mais il n’a toujours par répondu.
La Cour constate que depuis lors, le requérant n’a toujours pas présenté ses observations écrites en réponse à celles du Gouvernement.
La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
ollé
A.B.
Baka
Greffère
Président