- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 martie 2002
- Stat pârât
- PRT
- Concluzia
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
Castanheira Barros împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
Rezoluția ResDH(2002)4 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000 (definită la 26 ianuarie 2001) în cauza Castanheira Barros împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002, cu ocazia celei de-a 783-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 octombrie 2000 în cauza Castanheira Barros și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 36945/97) adresată Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 mai 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul.
Jorge Manuel Castanheira Barros, resortisant portughez, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri civile în fața instanțelor administrative; având în vedere că, în hotărârea sa din 26 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 900 000 de ecudos portughez pentru prejudicii morale, 150 000 de escuddos portughez pentru cheltuieli și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% laan de la expirarea termenului respectiv și până la data la care plata a fost efectuată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție; Considerând că, la examinarea acestei cauze,
guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, în special prin reorganizarea sistemului judiciar portughez introdus prin legea din 20 august 1992 (nr. 24/92), prin decretul său de punere în aplicare din 15 septembrie 1993 (nr. 312/93) și prin Decretul-lege din 17 iunie 1994 (nr. 222/94) (a se vedea în special Rezoluția DH (94) 71 în cauza Gama Cidrais împotriva Portugaliei și Rezoluția DH (94) 76 în cauza Martins da Cunha împotriva Portugaliei) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; În cazul în care, la data de 26 aprilie 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 octombrie 2000, Declare, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Portugaliei, guvernul Portugaliei și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului Õ alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.
Résolution ResDH(2002)4 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 26 octobre 2000 (définitif le 26 janvier 2001) dans l’affaire Castanheira Barros contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 6 mars 2002, lors de la 783e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 octobre 2000 dans l’affaire Castanheira Barros et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 36945/97) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 mai 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Jorge Manuel Castanheira Barros, ressortissant portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile devant les juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 26 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1,
de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 900 000 escudos portugais pour préjudice moral, 150 000 escudos portugais pour frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 26 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire, avec notamment la réorganisation du système judiciaire portugais introduite par la loi du 20 août 1992 (n° 24/92), par son décret d’application du 15 septembre 1993 (n° 312/93) et par le décret-loi du 17 juin 1994 (n° 222/94) (voir, notamment,
la Résolution DH (94) 71 dans l’affaire Gama Cidrais contre le Portugal et la Résolution DH (94) 76 dans l’affaire Martins da Cunha contre le Portugal), et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 26 avril 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 26 octobre 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.