AFFAIRE ADELINO ET AIDA DA CONCEIÇÃO SANTOS CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2002)126 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 iunie 2001 (definită la 14 septembrie 2001) în cauza Santos și altele împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 14 iunie 2001 în cauza Santos și altele și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 415958/98) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 3 iunie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Adelino Santos și doamna Aida da Conceleição Santos, resortisanți portughezi, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilitatea acestora cu privire la durata excesivă a unei proceduri civile; având în vedere că, în hotărârea sa din 14 iunie 2001, Curtea, în unanimitate: - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 1 400 000 de ecudos portughez pentru prejudicii morale, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 7% l - a respins pretențiile reclamanților privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 14 iunie 2001, având în vedere obligația pe care Portugalia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare pentru a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil; În cazul în care, la data de 13 decembrie 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în hotărârea din 14 iunie 2001, Declară că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Portugaliei, guvernul Portugaliei și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului Õ alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)126

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 14 juin 2001 (définitif le 14 septembre 2001)

dans l’affaire Santos et autre contre le Portugal

(adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002,

lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 14 juin 2001 dans l’affaire Santos et autre et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 41598/98) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 3 juin 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Adelino Santos et Mme Aida da Conceição Santos, ressortissants portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable leur grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ;

Considérant que dans son arrêt du 14 juin 2001 la Cour, à l’unanimité :

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1 400 000 escudos portugais pour préjudice moral, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 14 juin 2001, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ;

S’étant assuré que le 13 décembre 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants la somme prévue dans l’arrêt du 14 juin 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.