CtEDO 07.03.2002 Auto

FABBRI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FABBRI contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 58413/00 prezentate de Dante FABBRI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 7 martie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mes Vajić Botosarova Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 septembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE recurentul este un resortisant italian, născut în 1945 și rezident în San Donato (Pise). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o scrisoare recomandată din 20 iulie 1989, reclamantul a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere la 30 ianuarie 1990 și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act notificat locatarului la o dată nespecificată, reclamantul va reiniția avizul de concediu și i-a atribuit acestuia să se prezinte în fața instanței din Pisa. Printr-o ordonanță din 17 aprilie 1991, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 30 septembrie 1991. Această hotărâre a devenit executorie în aceeași zi. La data de 25 noiembrie 1992, reclamantul a insemnat chiriasului comanda de a elibera apartamentul. La 5 februarie 1993, el i-a spus că deportarea va fi executată la 17 februarie 1993, prin intermediul unui executor al justiției. Între 17 februarie 1993 și 8 noiembrie 1994, executorul justiției a condus la cinci tentative de expulzare care au eșuat toate printr-un eșec, la eschivarea executării hotărârilor judecătorești, nepermițând reclamantului să beneficieze de ajutorul forței publice. În urma decretelor legale nr. 172/97 și 375/98 și a Legii nr. 435/2001, executarea deportării a fost suspendată. La 5 februarie 2002, reclamantul nu-și recuperase încă apartamentul. ÎN ÂI reclamantul se plânge, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata de executare a procedurii de expulzare. Reclamantul subliniază că refuzul de către administrația de a executa ordinul de expulzare emis de judecător a constituit un obstacol în calea puterii magistraturii. Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. El ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a acorda asistență forței publice. Reclamantul denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie în ceea ce privește refuzul acordării de asistență publică. Curtea reamintește că a respins deja această obiecție în cauza Imobiliar Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, instanța guvernamentală trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză intră sub incidența unui control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al reclamantului nu pare disproporționată. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-13
0,96
NICOLAI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62848/00 présentée par Francesca Romana NICOLAI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une chambre composée de
CtEDO 2002-09-12
0,96
POCI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 57635/00 présentée par Vincenzo POCI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 septembre 2002 en une chambre composée de MM. C.
CtEDO 2002-04-18
0,95
MATTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 55674/00 présentée par Ernesto MATTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 avril 2002 en une chambre composée de M. C.L. Ro
CtEDO 2002-06-27
0,95
VIETRI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 66373/01 présentée par Cesare VIETRI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-01-10
0,95
VIETRI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 66373/01 par Cesare et Valentina VIETRI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 janvier 2002 en une chambre composé
Sursă