Savarese împotriva Italiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 59518/00 de către Nunzia SAVARESE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 martie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele C.L. Rozakis, dna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Judecătorii Kovler Zagrebelsky și dl E. Fribergh Registrator, având în vedere cererea de mai sus înregistrată la 1 august 2000, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1966 și locuiește în Pagani (Salerno). Ea este reprezentată în fața Curții de către dl V. Savarese, un avocat practicant în Nocera Inferiore (Salerno). Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.

C.L. a fost proprietarul unui apartament din Pagani, pe care l-a lăsat G.C. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 12 ianuarie 1988, C.L. a informat chiriașul că intenționează să anuleze închirierea la expirarea termenului la 24 martie 1989 și i-a cerut să abandoneze locația până la data respectivă. Proprietarul a chemat chiriașul să apară înaintea Magistratului Nocera Inferiore. Prin decizia din 29 ianuarie 1988, Magistratul Nocera Inferiore a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca imobilele să fie eliminate până la 24 martie 1991. La 24 aprilie 1991, proprietarul a notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. La 10 mai 1991, el a notificat locatarului informand-l că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 29 mai 1991. La 29 mai 1991, judecătorul a încercat să recupereze posesia care nu a avut succes, deoarece proprietarul nu avea dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie.

La 29 martie 1993, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului și a urmărit procedura de punere în aplicare. La 5 octombrie 1999, ea l-a informat pe locatar că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 16 noiembrie 1999. La 16 noiembrie 1999, judecătorul a făcut o încercare de recuperare a posesiunii care nu s-a dovedit a fi reușit, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistența de poliție în aplicarea ordinii de posesie. Următoarea încercare a judecătorului a fost stabilită pentru 17 ianuarie 2000. În acea dată, reclamantul a recuperat posesia apartamentului COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 despre incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentului.

Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii de expulzare. La 2 octombrie 2001, Curtea a invitat avocatul reclamantului să prezinte o actualizare a faptelor referitoare la procedurile de executare a avut loc între 1991 și 1999, și să le prezinte înainte de 2 noiembrie 2001. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 26 noiembrie 2001, Registrul Curții a reamintit avocatului reclamantului că termenul limită de depunere a informațiilor s-a expirat la 2 noiembrie 2001 și i-a avertizat că, fără prelungirea termenului solicitat, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listăi sale. Decembrie 2001, nu a răspuns.

Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul a pierdut interesul în cererea ei. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 59518/00 by Nunzia SAVARESE against Italy The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7 March 2002 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky , judges , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having regard to the above application registered on 1 August 2000, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is an Italian national, born in 1966 and living in Pagani (Salerno). She is represented before the Court by Mr V. Savarese, a lawyer practising in Nocera Inferiore (Salerno). The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

C.L. was the owner of an apartment in Pagani, which he had let to G.C. In a writ served on the tenant on 12 January 1988, C.L. informed the tenant that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 24 March 1989 and asked him to vacate the premises by that date. The owner summoned the tenant to appear before the Nocera Inferiore Magistrate. By a decision of 29 January 1988, the Nocera Inferiore Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 24 March 1991. On 24 April 1991, the owner served notice on the tenant requiring him to vacate the premises. On 10 May 1991, he served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 29 May 1991. On 29 May 1991, the bailiff made one attempt to recover possession that proved unsuccessful, as the owner was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

On 29 March 1993, the applicant became the owner of the apartment and pursued the enforcement proceedings. On 5 October 1999, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 16 November 1999. On 16 November 1999, the bailiff made one attempt to recover possession that proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. The next attempt of the bailiff was set for 17 January 2000. On that date, the applicant recovered possession of the apartment COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 about her prolonged inability to recover possession of her apartment.

2. The applicant further complains under Article 6 § 1 of the Convention about the duration of the eviction proceedings.

REASONS FOR THE DECISION

On 2 October 2001, the Court invited the applicant’s lawyer to submit an update of the facts concerning the enforcement proceedings occurred between 1991 and 1999, and to submit them before 2 November 2001. Having received no reply, by a registered letter of 26 November 2001, the Registry of the Court reminded the applicant’s lawyer that the deadline for submitting information had expired on 2 November 2001, and warned him that, no extension of the time-limit having been requested, the Court might decide to strike the case off its case-list. The applicant’s lawyer, who received the said letter on 3 December 2001, did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 of the Convention, the Court now considers that the applicant has lost interest in her application.

Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President