CtEDO 07.03.2002 Auto

SAVIO v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SAVIO v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Primă secțiune DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 59537/00 de Delfino SAVIO împotriva Italiei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 7 martie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele C.L. Rozakis dna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler Zagrebelsky judecători și dl E. Fribergh grefier având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1911 și locuiește în Chieri (Turin). El este reprezentat în fața Curții de către dna M.S. Del Vecchio, avocat practicant la Turin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Turin, pe care l-a lăsat lui C.V. într-o scrisoare servită la chiriaș la 5 mai 1986, reclamantul a informat chiriașul despre intenția sa de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața Magistratului Turin. Prin decizia din 4 iunie 1986, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul Turin a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 4 iunie 1987. La 16 ianuarie 1991, reclamantul a notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. La 25 februarie 1991, l-a informat pe locatar că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 27 martie 1991. La 27 martie 1991, judecătorul a făcut o încercare de recuperare a posesiunii, ceea ce a dovedit că nu a avut succes, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. La 11 mai 1992, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul, iar la 1 iunie 1992 a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 8 iulie 1992. Între 8 iulie 1992 și 16 octombrie 1998, judecătorul a făcut douăsprezece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. În conformitate cu secțiunea 6 din Legea nr. 431/98, procedura de executare a fost suspendată. La 24 ianuarie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că incapacitatea sa de a recupera posesia apartamentului său a constituit o încălcare a dreptului la proprietate. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii de evacuare și despre negarea dreptului său de acces la o instanță. Guvernul susține că măsurile în cauză constituie un control al utilizării proprietăților care urmărește obiectivul legitim de a evita tensiunile sociale și problemele legate de ordinea publică care ar avea loc în cazul în care un număr considerabil de ordine de posesie ar trebui să fie aplicate simultan. În opinia lor, ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului nu a fost disproporționată; prin urmare, nu există nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În orice caz, Guvernul subliniază faptul că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, Prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea prioritară pentru executarea expulzărilor.Data executării ar trebui stabilită acum de Curtea de District. Curtea consideră că cererea ridică chestiuni complexe și serioase, care necesită o determinare în ceea ce privește fondul, în urma că aceasta nu poate fi considerată în mod evident bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă a cererii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a prejudeca fondurile cazului. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă