CtEDO 10.10.2002 Auto

GIUNTA v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
10.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GIUNTA v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Primă secțiune DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 63514/00 de către Salvatore GIUNTA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 10 octombrie 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele C.L. Rozakis dna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler Zagrebelsky judecători și dl E. Fribergh secretarul secțiunii având în vedere cererea depusă la 27 iulie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian care trăiește în Terni. El este reprezentat în fața Curții de către MM. A. și C. Mancuso, avocați practicant în Salerno. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Scala (Salerno), pe care l-a lăsat G.C. și R.F. într-o scrisoare servită chiriașilor la 17 ianuarie 1991, reclamantul le-a informat că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1991 și le-a cerut să abandoneze locațiile până la data respectivă. Prin decizia din 14 iunie 1991, care a fost pus în aplicare în aceeași zi, Magistratul Salerno a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediul să fie evacuat până la 30 aprilie 1993. La 2 august 1993, reclamantul a notificat chiriașii care le-au solicitat să abandoneze sediul. La 7 octombrie 1993, a informat chiriașii că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 21 octombrie 1993. La 21 octombrie 1993, judecătorul a făcut o încercare de recuperare a posesiunii, care s-a dovedit a fi eșuat, deoarece reclamantul nu a primit asistența poliției în aplicarea ordinii de posesie. După această dată și până la 29 februarie 2000, judecătorul nu a făcut nici o încercare de a recupera posesie deoarece reclamantul nu a fost acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. La 29 februarie 2000, reclamantul, încheiat un acord prietenos cu chiriașii, a recuperat posesia apartamentului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că incapacitatea sa de a recupera posesia apartamentului său a constituit o încălcare a dreptului la proprietate. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii de evacuare și despre negarea dreptului său de acces la o instanță. Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne din cauza faptului că nu a contestat refuzul asistenței de poliție în fața instanțelor administrative. Curtea reamintește că a respins deja această obiecție în cazul Immobiliare Saffi (a se vedea hotărârea Immobiliare Saffi v. Italia) [GC], nr. 22774/93, §§ 40-42, CEDO 1999-V). Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de concluzia sa anterioară, ceea ce ar trebui, prin urmare, respins. Guvernul susține că măsurile în cauză constituie un control al utilizării proprietăților care urmărește obiectivul legitim de a evita tensiunile sociale și problemele legate de ordinea publică care ar avea loc în cazul în care un număr considerabil de ordine de posesie ar trebui să fie aplicate simultan. În opinia lor, ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului nu a fost disproporționată; prin urmare, nu există nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În orice caz, Guvernul subliniază faptul că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, Prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea prioritară pentru executarea expulzărilor.Data executării ar trebui stabilită acum de Curtea de District. Curtea consideră că cererea ridică chestiuni complexe și serioase, care necesită o determinare în ceea ce privește fondul, în urma că aceasta nu poate fi considerată în mod evident bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă a cererii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a prejudeca fondurile cazului. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă