ASLAN et KIT contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
ASLAN et KIT contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE RĂSPUNSURI n 29489/95 și 29490/95 prezentate de Sinan ASLAN și Murat KIT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 martie 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen judecători Gölcüklü judecător ad-hoc, S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererile menționate anterior introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 noiembrie 1995 și înregistrate la 7 decembrie 1995, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererile, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt cetățeni turci, născuți în 1974 și, respectiv, 1975. La introducerea cererilor, aceștia erau reținuți la casa din Bayrampașa. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Kaplan, avocat în baroul din Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 mai 1995, reclamanții au fost arestați și reținuți în incintele Direcției de Securitate din Istanbul, secțiunea de combatere a terorismului. La cererea Direcției de Securitate, formulată printr-o scrisoare din 5 mai 1995, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a Uniunii Europene (denumită în continuare Curtea de Securitate a Uniunii Europene) a impus prelungirea termenului de luare în custodie a întreprinderilor până la 17 mai 1995. La 17 mai 1995, reclamanții au fost duși în fața judecătorului care se afla în apropierea Curții de Securitate a statului care a dispus arestarea lor provizorie printr-un act de acuzare prezentat la 29 mai 1995, în conformitate cu art. 125 din Codul penal, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților pentru încălcarea integrității statului. GRIFS Invocând art. 5 alin. (1) și (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a custodiei lor. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamanții susțin că nu au avut în drept turc o cale de atac care să le permită să pună sub semnul întrebării legalitatea și durata detenției lor. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenția combinată cu art. 6 alin. Invocând art. 5 alin. (3) și 6 alin. (3) lit. (c) din Convenție, coroborate cu art. 14, reclamanții susțin că legislația turcă duce la discriminare între drepturile persoanelor menținute la vedere în cadrul procedurii în fața Curților de Securitate a statului și cele în fața instanțelor penale obișnuite. Curtea constată că reclamanții au fost invitați la 20 februarie și 26 aprilie 2001, prin fax și, respectiv, prin poștă normală și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, să facă cunoscut stadiul procedurii de acțiune penală intentată împotriva reclamanților la 29 mai 1995 în fața instanței de securitate a statului de executare. Curtea constată că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși, în ultima parte a atenției reclamanților, a fost atrasă asupra termenilor art. 37 din Convenție. Curtea concluzionează că instanțele naționale nu mai doresc să își mențină acțiunile în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție și a Protocoalelor sale n a impune continuarea examinării interogărilor. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererile de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte