SINCLAIR v. THE UNITED KINGDOM

În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Indemnitatea mamei văduvăzi se ridică în prezent la 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii.

Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie de o văduvă în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduvă în momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Dacă reclamantul era o femeie, el ar putea aștepta cu nerăbdare dreptul la pensia unei văduvi, în viitor, atunci când el nu ar mai avea dreptul la alocarea mamei văduvă.

În momentul cererii de plată a văduvei și alocarea mamei văduvă, termenele relevante au fost stabilite în Regulamentele privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 (Instrumentul de plată 1987/1968), art. 19 (modificat) din care se prevede: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – (...) (g) beneficiul văduvului;(...)”

Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru acest an, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru acel an.”

Legea privind drepturile omului din 1998 („Legea din 1998”) Secțiunea 3 alineatul (1) din Legea din 1998 prevede: „În măsura în care este posibil să se facă acest lucru, legislația primară și legislația subordonată trebuie să fie citită și să aibă efect într-un mod care să fie compatibil cu drepturile Convenției” prevede secțiunea 4 din Legea din 1998 (în măsura în care este cazul): „(1) Subsecțiunea (2) se aplică în orice procedură în care o instanță determină dacă o dispoziție a legislației primare este compatibilă cu dreptul Convenției. (2) În cazul în care instanța este convinsă că dispoziția este incompatibilă cu un drept al Convenției, aceasta poate face o declarație a incompatibilității respective. (...) (6) O declarație în temeiul prezentului articol (...) – (a) nu afectează validitatea, funcționarea continuă sau executarea dispozițiilor pentru care a fost acordată; și (b) nu este obligatorie pentru părțile la procedura în care se face.” Secțiunea 6 din Legea din 1998 prevede (în măsura în care este relevant): „ (1) Este ilegal ca o autoritate publică să acționeze într-un mod care este incompatibil cu un drept al Convenției. (2) Subsecțiunea (1) nu se aplică unui act în cazul în care - (a) ca urmare a unei sau mai multe dispoziții din legislația primară, autoritatea nu ar fi putut acționa diferit; sau (b) în cazul unei sau mai multe dispoziții ale (...) legislației primare care nu pot fi citite sau dau efect într-un mod care este compatibil cu drepturile Convenției, autoritatea acționează în vederea punerii în aplicare sau a aplicării dispozițiilor respective. (3) În această secțiune „autoritatea publică” include - (a) o instanță judiciară sau tribunală (...)” Secțiunea 10 din Legea din 1998 prevede (în măsura în care este cazul): „(1) Această secțiune se aplică în cazul în care - (a) o dispoziție legislativă a fost declarată în temeiul articolului 4 pentru a fi incompatibilă cu un drept al Convenției (...) (2) În cazul în care un ministru al Coroanei consideră că există motive esențiale de procedură în temeiul prezentei secțiuni, el poate, prin ordonanță, să introducă astfel de modificări la legislația, după cum consideră necesară pentru eliminarea incompatibilității.” Legea de 1998 a intrat în vigoare la 2 octombrie 2000.

Legea de reformă și pensii de bunăstare 1999 Legea de reformă și pensii de bunăstare („Legea de 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, alocarea părinților văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele sunt plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lip. Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Viduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea continuă să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduvă și la pensiunea de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că legislația britanică privind securitatea socială și impozitarea discriminează împotriva lui și a soției sale îndepărtate din cauza sexului, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenția, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. El invocă, de asemenea, art. 13 din Convenția. 1. Reclamantul se plânge că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice în materie de securitate socială și fiscală este discriminată împotriva lui și a soției sale îndepărtate din cauza sexului, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenția, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. El invocă, de asemenea, art. 13 din Convenția. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării … ” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială” (2). Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând că este victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau a protocoalelor sale”. Pentru a pretinde că este victimă de o încălcare, o persoană trebuie să fie afectată direct de măsura impugnată (a se vedea, de exemplu, protocoalele în cauză). Buckley v. Hotărârea Regatului Unit din 25 septembrie 1996, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-IV, p. 1288, §§ 56-59 și decizia Valmont v. Regatul Unit din 23 martie 1999, nepublicată). În acest caz, în cursul perioadei între moartea soției sale la 9 noiembrie 1994 și 18 mai 2000, nu se poate spune că reclamantul a fost direct afectat de discriminarea de care se plânge, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a făcut nicio cerere nu ar avea dreptul la beneficiile văduvelor în temeiul dreptului intern. În special, ea nu ar fi avut dreptul la plata unei văduve, care trebuie să fie solicitată pentru trei luni de la moarte. În consecință, pentru perioada 9 noiembrie 1994-18 mai 2000, reclamantul nu poate pretinde că a fost victimă de o încălcare a drepturilor sale în temeiul Convenției și al Primului Protocol și că aplicarea, în măsura în care se referă la neautorizarea beneficiilor văduvelor în această perioadă, este incompatibilă ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie declarată inadmisibilă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de discriminarea suferită de soția sa rătăcită în ceea ce privește decizia de a refuza beneficiile văduvelor și a alocația fiscală pentru răbdare. Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar fi putut fi suferită de soția îndepărtată a reclamantului, reclamantul poate pretinde că este o victimă a presupusei încălcări, rezultând că acest aspect al plângerii este, de asemenea, incompatibil ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. (4) Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate inadmisibila plângere a reclamantului, în legătură cu reclamația sa pentru beneficiile văduvelor, referitoare la discriminarea suferită de el în perioada 9 noiembrie 1994-18 mai 2000; declara inadmisibilă plângerea reclamantului pentru discriminarea suferită de soția sa îndelungată în ceea ce privește decizia de a refuza beneficiile văduvelor și alocația impozitului asupra vieții; pentru a suspenda examinarea restului cererii. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpää

Widow’s Payment Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who has been widowed is entitled to a Widow’s Payment (currently a lump sum payment of GBP 1,000) if: (i) she is under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension; (ii) her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.

Widowed Mother’s Allowance Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who has been widowed (and who has not remarried) is entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstance of the present case: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) she is entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband. The Widowed Mother’s Allowance currently amounts to GBP 72.50 per week, with an extra GBP 9.70 per week in respect of the eldest eligible child, and a further GBP 11.35 per week in respect of other children.

Widow’s Pension Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who has been widowed (and who is not remarried) is entitled to a Widow’s Pension if: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or (iii) she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65. If the applicant were a woman, he could look forward to entitlement to a Widow’s Pension in the future, when he would no longer be entitled to the Widowed Mother’s Allowance.

Time-limit for applications for benefits At the time of the applicant’s claim for widow’s payment and widowed mother’s allowance, the relevant time-limits were set out in the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 (Statutory Instrument 1987/1968), regulation 19 (as amended) of which provided: “(2) The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned. (3) The benefits to which paragraph (2) applies are-(...) (g) widow’s benefit;(...)”

Bereavement Tax Allowance Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provides: “Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled – (a) for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and (b) (unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”

The Human Rights Act 1998 (“the 1998 Act”) Section 3(1) of the 1998 Act provides: “So far as it is possible to do so, primary legislation and subordinate legislation must be read and given effect in a way which is compatible with the Convention rights” Section 4 of the 1998 Act provides (so far as relevant): “(1) Subsection (2) applies in any proceedings in which a court determines whether a provision of primary legislation is compatible with a Convention right. (2) If the court is satisfied that the provision is incompatible with a Convention right, it may make a declaration of that incompatibility. (...) (6) A declaration under this section (...) - (a) does not affect the validity, continuing operation or enforcement of the provision in respect of which it was given; and (b) is not binding on the parties to the proceedings in which it is made.” Section 6 of the 1998 Act provides (so far as relevant): “(1) It is unlawful for a public authority to act in a way which is incompatible with a Convention right. (2) Subsection (1) does not apply to an act if - (a) as a result of one or more provisions of primary legislation, the authority could not have acted any differently; or (b) in the case of one or more provisions of (...) primary legislation which cannot be read or given effect in a way which is compatible with the Convention rights, the authority was acting so as to give effect to or enforce those provisions. (3) In this section “public authority” includes- (a) a court or tribunal (...)” Section 10 of the 1998 Act provides (so far as relevant): “(1)This section applies if - (a) a provision of legislation has been declared under section 4 to be incompatible with a Convention right (...) (2) If a Minister of the Crown considers that there are compelling reasons for proceeding under this section, he may by order make such amendments to the legislation as he considers necessary to remove the incompatibility.” The 1998 Act entered into force on 2 October 2000.

The Welfare Reform and Pensions Act 1999 The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduces two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaces the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaces the Widow’s Pension. Both is payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduces a new social security payment, called a Bereavement Payment, payable both to men and women in place of the Widow’s Payment. The relevant parts of the Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Payment or Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date. The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They thus continue to be entitled to the Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met. COMPLAINTS The applicant complains that British social security and tax legislation discriminates against him and his late wife on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. He also invokes Article 13 of the Convention. THE LAW 1. The applicant complains that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security and tax legislation discriminates against him and his late wife on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. He also invokes Article 13 of the Convention. Article 14 provides: “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.” Article 8 provides (as relevant): “1. Everyone has the right to respect for his private and family life … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country … ” Article 1 of Protocol No. 1 provides: “1. Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. 2. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” Article 13 provides: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” 2. The applicant claims that his entitlement to widows’ benefits, had he been a woman, would have included Widow’s Payment. The Court recalls that under Article 34 of the Convention it may receive applications from individuals and others “claiming to be the victim of a violation by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the protocols thereto”. In order to claim to be a victim of a violation, a person must be directly affected by the impugned measure (see, for example, the Buckley v. the United Kingdom judgment of 25 September 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-IV, p. 1288, §§ 56-59 and the Valmont v. the United Kingdom decision of 23 March 1999, unpublished). In the present case, during the period between his wife’s death on 9 November 1994 and 18 May 2000, the applicant cannot be said to have been directly affected by the discrimination of which he complains, since a woman in the same position who had made no claim would have had no entitlement to widows’ benefits under domestic law. In particular she would have had no entitlement to a Widow’s Payment, which must be applied for within three months of the death. It follows that for the period 9 November 1994 to 18 May 2000 the applicant cannot claim to have been a victim of a violation of his rights under the Convention and First Protocol, and that the application, insofar as it relates to non-entitlement to widows’ benefits during this period, is incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. 3. The applicant complains also about discrimination suffered by his late wife in respect of the decision to refuse him widows’ benefits and bereavement tax allowance. However, the Court does not accept that, in respect of any discrimination which may have been suffered by the applicant’s late wife, the applicant can claim to be a victim of the alleged violation. It follows that this aspect of the complaint is also incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. 4. The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the remainder of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3(b) of the Rules of Court, to give notice of it to the respondent Government. For these reasons, the Court unanimously Declares inadmissible the applicant’s complaint, in connection with his claim for widows’ benefits, relating to discrimination suffered by him during the period 9 November 1994 to 18 May 2000; Declares inadmissible the applicant’s complaint about discrimination suffered by his late wife in respect of the decision to refuse him widows’ benefits and bereavement tax allowance; Decides to adjourn the examination of the remainder of the application. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President