AFFAIRE ADAMOGIANNIS c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

14.03.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ADAMOGIANNIS c. GRECE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

În cazul Adamogiannis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens, se află într-o cameră formată din Tulkens. În cazul Adamogiannis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi) Președinta dnii C.L. Rozakis Bonello Levits Bototarova Kovler Steiner judecători și a dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 februarie 2001 și 21 februarie 2002, renunță la hotărâre, adoptat la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 47734/99) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, Ioannis Adamogiannis ( În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de refuzul administrației de a se conforma unei hotărâri a Curții de Conturi care îi acordă o pensie suplimentară. Printr-o decizie din 15 februarie 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. DE FAPT, la 30 iunie 1979, reclamantul, care se află în fața Curții de Conturi, a fost retras. În temeiul unei decizii comune a miniștrilor competenți, din 28 august 1995, instanțele de administrație au acordat retroactiv un tratament suplimentar pentru perioada 1 august 1995. În decembrie 1991 la 31 decembrie 1995, acești magistrați trebuiau să primească acest supliment în cinci plăți anuale, care urmează să fie efectuate la 1 aprilie 1996, 1997, 1998, 1999 și 2000. În pofida acestei decizii, reclamantul a solicitat o reajustare a pensiei sale de pensionare, însă Contabilitatea generală de la Õ ï a refuzat, pe motiv că aceste suplimente nu constituiau o creștere a salariului său pentru a fi luate în considerare la calcularea pensiei sale. Prin hotărârea din 20 iunie 1996 (nr. 1053/1996), reclamantul a solicitat această decizie în fața Curții de Conturi care, prin hotărârea din 20 iunie 1996 (nr. 1053/1996), a infirmat decizia respectivă și a stabilit cuantumul pensiei suplimentare care urma să fie acordată reclamantului. La data de 9 iulie 1996, data de 9 iulie 1996, data de la care termenul de depunere a cererilor de azil a fost stabilit în fața Curții de Conturi în cadrul sesiunii plenare. : nu au putut fi luate în considerare baremele stabilite prin decizii ministeriale, cum ar fi decizia n a 205451/6279/0022 a miniștrilor justiției și finanțelor, la calcularea pensiei judecătorilor ; Toate revendicările întemeiate pe baremele menționate anterior erau prevăzute, orice procedură judiciară pendinte în fața oricărei instanțe era anulată și orice sumă deja plătită, cu excepția celor acordate printr-o hotărâre definitivă, trebuia recuperată. 11. printr-o hotărâre (nr. 2274/1997) din 17 În decembrie 1997, Curtea de Conturi, în sesiune plenară, a considerat că art. 3 din Legea nr. 2512/1997 era contrar articolelor 8, 20 alineatul (1) și 26 din Constituția elenă și 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai precis, aceasta a considerat că alineatul (1) din art. 1 3, care anula procedurile judiciare pendinte și declarau că cerințele pe care particularii le aveau împotriva statului, nu serveau unei nevoi sociale impetuoase, ci urmăreau, în schimb, să elibereze teritoriul de efectele hotărârilor judecătorești care îl privesc și care i-ar fi defavorabil. În plus, acest alineat nu putea fi considerat ca o dispoziție interpretativă, în măsura în care prevedea că, chiar și în cazul în care, în urma unei rechemări, magistraților li se acorda o creștere a salariului prin hotărâri judiciare sau ministeriale, aceasta nu putea fi luată în considerare pentru stabilirea sau majorarea cuantumului pensiilor lor. 3 a fost, de asemenea, contrară articolelor menționate anterior, deoarece el a clasat cauzele pendinte, a anulat procedurile judiciare pendinte și a declarat dispozițiile referitoare la acestea. În cele din urmă, art. 88 alin. (b) Constituției care prevedea că remunerația magistraților era stabilită prin legi specifice, n mai excludea determinarea provizorie a acestei remunerații printr-o reglementare specială; prin urmare, deciziile ministeriale adoptate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1968/1961 privind suma și plata sumelor datorate magistraților - din cauza disparității lor cu remunerarea medicilor-directori din sectorul public - au fost în conformitate cu Constituția. 12. Printr-o scrisoare din 3 martie 1998, reclamantul a invitat Contabilitatea generală a statului să dea efect hotărârii Curții de Conturi, dar până în prezent nu a primit încă sumele alocate. 14. La 30 iunie 2000, ministrul de finanțe a emis decizia nr. 7330, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 11 iulie 2000, prin care se intenționează executarea hotărârilor Curții de Conturi privind pensiile suplimentare ale magistraților pensionați. Decizia prevede plata pensiilor suplimentare care acoperă perioada 1 În decembrie 1991 până la 31 decembrie 1995, prin intermediul a șapte transferuri semestriale fără dobândă, sub formă de bonuri de trezorerie. Aceste sume trebuie plătite părților interesate după depunerea unei declarații care să ateste că nu au primit încă nici o altă plată în acest sens și că nu vor ridica nici o altă reclamație similară pentru perioada menționată. 1 DIN CONVENȚIA 15. Reclamantul se plânge de refuzul autorităților competente de a se conforma hotărârii nr. 1053/1996 a Curții de Conturi. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 16. Guvernul subliniază că legea nr. 2512/1997 a avut ca scop eliminarea unui vid juridic în acest domeniu, însă această lege conține o reglementare generală, impersonală și obiectivă, care urma să se aplice situațiilor juridice viitoare; cu toate acestea, caracterul său retroactiv era necesar pentru atingerea scopului stabilit de legislator. De altfel, aceasta viza categorii întregi de pensionari ai funcției publice, nu pe reclamant individual. În conformitate cu jurisprudența și doctrina greacă, atunci când legiuitorul intervine pentru a reglementa un anumit raport de drept, el poate să se implice în proceduri judiciare pendinte, cu condiția ca reglementarea dreptului să fie constituțională. 17. În speță, Legea nr. 2512/1997 a fost adoptată înainte ca hotărârea Curții de Conturi să devină definitivă. În temeiul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 2 din această lege, cauza reclamantului fusese clasată și pretențiile acesteia declarate prevăzute. De altfel, administrația nu era obligată, în temeiul articolului 122 din Decretul nr. 1225/85, să execute această hotărâre, întrucât acesta din urmă nu era încă definitivă; într-adevăr, la 27 iunie 1997, data adoptării legii, termenul în cursul căruia administrația se putea aplica împotriva acestei hotărâri nu expirase încă. 18. În cele din urmă, guvernul susține că, în urma adoptării Deciziei nr. 71320 din 30 iunie 2000, reclamantul nu mai are nici un interes legitim să continue procedura; prin urmare, solicită Curții să șteargă cauza din rolul său. 19. Reclamantul reamintește jurisprudența anterioară a Curții în această privință și subliniază în special că, la 17 decembrie 1997, Curtea de Conturi care se află în sesiune plenară, a judecat dispozițiile relevante ale Legii nr. 2512/1997 contrar Constituției grecești și Convenției. 20. Curtea remarcă d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (1) (b) din Convenție. În special, aceasta constată că reclamantul nu a atins încă toate sumele de care dispune. Curtea are competența de a continua examinarea cererii. Aceasta reamintește că dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alin. 1 din Convenție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână în detrimentul unei părți. L (6) Curtea a recunoscut deja că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația administrației de a se supune unei hotărâri sau hotărâri pronunțate de cea mai înaltă instanță administrativă a statului în domeniu (hotărârea Hornsby c. Grecia din 19 martie 1997, Rec., 1997-II, p. 510 511, § 40). În cazul de față, Curtea arată că, pentru a justifica refuzul autorităților naționale de a se conforma hotărârii Curții de Conturi din 20 iunie 1996, guvernul invocă un motiv care ar putea constitui în sine o încălcare a Convenției: într-adevăr, guvernul susține că refuzul administrației de a executa hotărârea în cauză este legal și nu încalcă art. 6, în conformitate cu Legea nr. 2512/... cauza reclamantului a fost clasată, iar pretențiile sale prevăzute. Cu alte cuvinte, guvernul invocă, în sprijinul tezelor sale, o lege care a influențat direct rezultatul judiciar al litigiului prin anularea oricărei proceduri referitoare la acesta care era pendinte la momentul respectiv. Curtea nu poate accepta o astfel de abordare (Logothetis c. Grecia, 46352/99, §§ 15-16). 22. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că Õ în măsura în care se abține să se conformeze hotărârii nr. 1053/1996 a Curții de Conturi din 20 iunie 1996, autoritățile naționale au privat art. 6 alineatul (1) din convenție de orice efect util. 23. Prin urmare, a existat o încălcare a acestui articol. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 24. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă mai mult decât mai puțin decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 25. În cererea sa adresată Curții, reclamantul a solicitat ca statul să fie obligat să execute hotărârea Curții de Conturi și să îi ramburseze cheltuielile aferente recursului său la Curte. 26. Curtea constată că reclamantul va primi sumele care îi sunt datorate, în conformitate cu Decizia nr. 71320 a ministrului de Finanțe din 30 iunie 2000. 41 din Convenție, reclamantul, care nu a fost reprezentat de un avocat, nu a formulat nici una. Prin urmare, Curtea consideră că problema aplicării articolului 41 nu face apel la o examinare din oficiu (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Cardarelli c. Italia din 27 februarie 1992, seria A nr. 229-G, p. 75, § 19). DE CESAR, CURȚIA, A se vedea Hotărârea Cardarelli c. Italia din 27 februarie 1992, Seria A nr. 229-G, p. 75, § 19). a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 14 martie 2002 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Francoise Tulkens Grefier Președinte