AFFAIRE LOGOTHETIS c. GRECE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA LOGOTETIS c. GRECIA (Cercetarea nr. 46352/99) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 18 aprilie 2002 DEFINIF 18/07/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Logothetis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte C.L. Rozakis Bonello Tsatsa-Nikolovska dnii Levits Kovler judecători și dnii E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 aprilie 2001 și 26 martie 2002, se retrage la judecată, adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (nr. 46352/99) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, Ioannis Logothetis ( Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza obligației administrației de a se conforma unei hotărâri a Curții de Conturi de a acorda o pensie suplimentară reclamantului (hotărârea Logothetis c. Grecia, nr. 46352/99, 12.4.01, § 16). 41 din Convenție, reclamantul solicita anumite sume pentru prejudiciile suferite și pentru cheltuieli de judecată. Problema aplicării articolului 41 din Convenție, care nu se află în stare de fapt pentru prejudiciul material și moral, Curtea a reținut și a invitat părțile să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea ar fi devenit definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, p. 3 din dispozitiv). Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamantul solicită plata integrală a sumei recunoscute de Tribunalul nr. 852/1996 al Curții de Conturi, pe care o evaluează la 11 013 240 GRD în total, și anume 32 320 EUR. Pe de altă parte, solicită ca această sumă să fie majorată cu 6 % d aprilie 1996-31 decembrie 2001, data la care reclamantul a presupus că prezenta hotărâre va fi pronunțată, adică 3 799 667 GRD, și anume 11 150 EUR. În cele din urmă, reclamantul solicită 1 000 000 GRD, și anume 2 935 EUR pentru prejudiciul moral. Guvernul nu contestă suma solicitată în temeiul capitalului. În ceea ce privește dobânda, guvernul afirmă că acestea vor trebui stabilite pe baza fiecărei sume acordate de către Tribunalul nr. 852/1996 și de la data la care acesta ar fi trebuit să fie plătit. Rata dobânzii reținută de guvern ar fi de 6 % pe an. În sfârșit, guvernul nu contestă suma solicitată pentru prejudiciul moral. Având în vedere constatarea prevăzută la punctul 16 din hotărârea din acțiunea principală, Curtea consideră că a fost necesar să se acorde reclamantului întreaga sumă alocată de Curtea de Conturi, și anume 32 320 EUR. În ceea ce privește acordarea de dobânzi, Curtea amintește jurisprudența sa potrivit căreia caracterul adecvat al unei despăgubiri ar scădea în cazul în care plata acestuia ar putea fi redusă din cauza unor elemente susceptibile de a le reduce valoarea, cum ar fi vânzarea unui interval de timp (hotărârea Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, p. 90, § 82). Prin urmare, este necesar să se accepte cererea reclamantului și să i se acorde un interes necapitalizabil de 6 per annum din suma de 32 320 EUR, pentru perioada cuprinsă între 6 iunie 1996, în cazul în care hotărârea nr. 852/1996, a fost pronunțată la data pronunțării prezentei hotărâri. 10. În ceea ce privește prejudiciul moral, se poate considera în mod rezonabil că refuzul persistent al autorităților de a plăti suma datorată a cauzat reclamantului stres și tensiune. Statuând în echitate, Curtea primește întreaga cerere și îi alocă reclamantului 2 935 EUR în acest sens. Costuri și cheltuieli de judecată 11. Pentru procedura ulterioară în litigiul pe fond, reclamantul solicită 500 000 GRD, și anume 1 468 EUR. 12. Guvernul nu se pronunță. 13. Curtea consideră că cheltuielile și cheltuielile solicitate, pentru care au fost prezentate documente justificative, au fost într-adevăr și în mod necesar expuse și sunt de o valoare rezonabilă. Prin urmare, aceasta primește cererea în întregime și acordă reclamantului 1 468 EUR în acest sens. Interese moratoriu 14. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata dobânzii legale aplicabilă în Grecia la data adoptării prezentei hotărâri este de 6 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume 320 EUR (trente-două mii trei sute douăzeci de euro) pentru daune materiale, sumă care urmează să fie mărită cu un interes necapitalizabil de 6 per annum, pentru perioada cuprinsă între 6 iunie 1996 și data pronunțării prezentei hotărâri (ii. 935 EUR (două mii nouă sute treizeci și cinci EUR) pentru daune morale iii. 468 EUR (o mie patru sute șaizeci și opt de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 6 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 18 aprilie 2002 în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh András Baka grefier Președintele

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE

LOGOTHETIS c. GRÈCE

(Requête n°

46352/99)

ARRÊT

(Satisfaction équitable)

STRASBOURG

18 avril 2002

DÉFINITIF

18/07/2002

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Logothetis c. Grèce,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

A.B.

Baka

,

président

,

C.L.

Rozakis

,

G.

Bonello

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

MM.

E.

Levits

,

A.

Kovler

,

juges

,

et de M. E.

Fribergh

,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 12 avril 2001 et 26

mars 2002,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°

46352/99) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M.

Ioannis Logothetis (« le requérant »), a saisi la Cour le 10 janvier 1999 en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par un arrêt du 12 avril 2001 («

l’arrêt au principal

»), la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article

6 §

1 de la Convention en raison de l’omission de l’administration de se conformer à un arrêt de la Cour des comptes accordant une pension complémentaire au requérant (arrêt

Logothetis c. Grèce

, n°

46352/99, 12.4.01, §

16).

3.

En s’appuyant sur l’article

41 de la Convention, le requérant réclamait certaines sommes pour les préjudices subis ainsi que pour frais et dépens.

4.

La question de l’application de l’article

41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour le dommage matériel et moral, la Cour l’a réservée et a invité les parties à lui soumettre par écrit, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt serait devenu définitif, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, p.

3 du dispositif).

5.

Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations.

EN DROIT

6.

Aux termes de l

’

article

41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

7.

Le requérant réclame au titre du préjudice matériel le paiement intégral du montant reconnu par l’arrêt n°

852/1996 de la Cour des comptes, qu’il évalue à 11

013

240

GRD au total, à savoir 32

320

EUR. Par ailleurs, il demande que cette somme soit majorée de 6

% d’intérêts pour la période allant du 1

er

avril 1996 au 31 décembre 2001, date à laquelle le requérant supposait que le présent arrêt serait rendu, soit 3

799

667

GRD, à savoir 11

150

EUR. Enfin, le requérant réclame 1

000

000

GRD, à savoir 2

935

EUR au titre du préjudice moral.

8.

Le Gouvernement ne conteste pas la somme réclamée au titre du capital. Pour ce qui est des intérêts, le Gouvernement affirme qu’ils devront être fixés sur la base de chaque montant octroyé par l’arrêt n°

852/1996 et à partir de la date à laquelle celui-ci aurait dû être versé. Le taux d’intérêt retenu par le Gouvernement serait de 6

% par an. Enfin, le Gouvernement ne conteste pas la somme demandée au titre du préjudice moral.

9.

Eu égard au constat figurant au paragraphe 16 de l’arrêt au principal, la Cour estime qu’il y a lieu d’accorder au requérant l’intégralité de la somme allouée par la Cour des comptes, à savoir 32

320

EUR. En ce qui concerne l’octroi d’intérêts, la Cour rappelle sa jurisprudence selon laquelle le caractère adéquat d’un dédommagement diminuerait si le paiement de celui-ci faisait abstraction d’éléments susceptibles d’en réduire la valeur, tel l’écoulement d’un laps de temps (arrêt Raffineries grecques Stran et Stratis Andreadis c.

Grèce du 9 décembre 1994, série A n°

301-B, p.

90, §

82). Il y a donc lieu d’accueillir la demande du requérant et de lui accorder un intérêt non capitalisable de 6

%

per annum

sur la somme de 32

320

EUR, pour la période allant du 6 juin 1996, lorsque le jugement n°

852/1996 fut rendu, à la date du prononcé du présent arrêt.

10.

Quant au préjudice moral, on peut raisonnablement penser que le refus persistant des autorités de verser la somme due a provoqué chez le requérant angoisse et tension. Statuant en équité, la Cour accueille la demande en entier et alloue au requérant 2

935

EUR à ce titre.

B.

Frais et dépens

11.

Pour la procédure ultérieure à l’arrêt sur le fond, le requérant réclame 500

000

GRD, à savoir 1

468

EUR.

12.

Le Gouvernement ne se prononce pas.

13.

La Cour estime que les frais et dépens réclamés, pour lesquels des pièces justificatives ont été produites, ont été réellement et nécessairement exposés et sont d’un montant raisonnable. Par conséquent, elle accueille la demande en entier et alloue au requérant 1

468

EUR à ce titre.

C.

Intérêts moratoires

14.

Selon les informations dont dispose la Cour, le taux d

’

intérêt légal applicable en Grèce à la date d

’

adoption du présent arrêt est de 6

% l

’

an.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44 §

2 de la Convention, les sommes suivantes

:

i.

32

320

EUR (trente-deux mille trois cent vingt euros) pour dommage matériel, montant à majorer d’un intérêt non capitalisable de 6

%

per annum

, pour la période allant du 6 juin 1996 à la date du prononcé du présent arrêt

;

ii.

2

935

EUR (deux mille neuf cent trente-cinq euros) pour dommage moral

;

iii.

1

468

EUR (mille quatre cent soixante-huit euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt

;

b)

que ces montants seront à majorer d

’

un intérêt simple de 6

% l

’

an à compter de l

’

expiration dudit délai et jusqu

’

au versement.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 18 avril 2002 en application de l’article

77 §§

2 et 3 du règlement.

Erik

Fribergh

András

Baka

Greffier

Président