CtEDO 14.03.2002 Auto

BECKER contre l'ALLEMAGNE

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
14.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BECKER contre l'ALLEMAGNE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45448/99 prezentate de Erich BECKER împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 14 martie 2002 într-o cameră compusă din dnii Cabral Barreto, președintele Ress Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 septembrie 1998, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, Erich Becker, este un resortisant german, născut în 1926 și rezident la Seeheim-Jugenheim (Germania). Acesta este reprezentat în fața Curții de către profesorul Wolfgang Däubler și dl Klaus Lörcher. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1957, reclamantul, atunci angajat al Poștei Federale Germane, a prezentat superiorului său ierarhic o tehnică de îmbunătățire a protecției cablurilor de telecomunicații împotriva inducțiilor, tehnică pe care le-a definit ulterior, de invenție profesională (dienstgebundene Erfindung . În 1958, Oficiul Federal de Brevete a depus o cerere de brevetare la Oficiul german de Brevete. N a reușit să ajungă la o înțelegere cu reclamantul cu privire la remunerația pentru litteram, poșta federală, în 1961, a plătit reclamantului suma de 51 038,95 DEM. Reclamantul a contestat această decizie și a sesizat, în 1974, instanța de arbitraj (Shiestelle) În special, acesta susține că calcularea remunerației depindea de costurile pe care poșta federală le-ar fi economisit prin intermediul poștei germane pentru brevete și a costat o sumă de peste 10 milioane DEM. Ulterior, reclamantul nu a fost de acord cu încheierea organului arbitral, iar acesta a constatat eșecul încercării de a ajunge la un acord între oficiul poștal federal și solicitant. În 1985, reclamantul a sesizat Tribunalul Regional din Frankfurt pe Main, care, la 10 iulie 1985, l-a decăzut pe reclamant. La 27 noiembrie 1986, tribunalul din Frankfurt pe Main a confirmat decizia Tribunalului Regional. În aceeași zi, reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri și, la 27 septembrie 1987, și-a motivat acțiunea în casare. La 24 aprilie 1998, Curtea Constituțională Federală, hotărând în comitetul a trei judecători, a decis să nu rețină recursul constituțional al reclamantului. În decizia sa motivată pe deplin Curtea Constituțională Federală, Curtea Constituțională a arătat că acțiunea nu avea nici o importanță constituțională fundamentală și că nu prezenta o perspectivă de succes suficientă, deoarece nu exista nicio încălcare a dreptului reclamantului la proprietate. Hotărârea reclamantului se referă la durata procedurii care a început în 1985 în fața Tribunalului Regional din Frankfurt pe Main și se încheie la 24 aprilie 1998 prin decizia Curții Constituționale Federale. Reclamantul susține că durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, acesta se referă în special la durata procedurii în fața Curții Federale de Justiție și a Curții Constituționale federale și precizează că cele din fața instanțelor civile inferioare nu sunt favorabile criticii. În ceea ce privește durata în fața Curții Federale de Justiție, acesta susține că reclamantul și-a motivat acțiunea de casare pe lângă Curtea Federală de Justiție la 18 septembrie 1987, adică la zece luni de la data la care a fost sesizată. În ceea ce privește durata în fața Curții Constituționale Federale, instanța nu este în măsură să ofere explicații; el explică faptul că judecătorul raportor însărcinat cu cauza nu mai este judecător la Curtea Constituțională Federală și că dosarul reclamantului nu conține decât anumite documente din anul 1988; restul dosarului pare să fie pierdut. Guvernul observă, de asemenea, că reclamantul nu este niciodată informat la Curtea Constituțională Federală cu privire la situația cazului său. Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că acest

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-09-26
0,96
AFFAIRE BECKER c. ALLEMAGNE
Le requérant alléguait que la durée de la procédure civile notamment devant la Cour fédérale de justice et devant la Cour constitutionnelle fédérale, à laquelle il était partie, avait dépassé le délai raisonnable. 4. La requête a été transm
CtEDO 2003-06-05
0,92
REUTHER contre l'ALLEMAGNE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74789/01 présentée par Hugo REUTHER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 5 juin 2003 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2002-02-28
0,92
NIEDERBÖSTER contre l'ALLEMAGNE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39547/98 présentée par Heinrich NIEDERBÖSTER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 28 fevrier 2002 en une chambre composé
CtEDO 2001-05-22
0,92
VOLKWEIN contre l'ALLEMAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45181/99 présentée par Stephan VOLKWEIN contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 22 mai 2001 en une chambre composée
CtEDO 2002-11-28
0,92
VOGGENREITER contre l'ALLEMAGNE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 7538/02 présentée par Eveline VOGGENREITER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 28 novembre 2002 en une chambre composé
Sursă