AFFAIRE DEMETRIU c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ DEMETRIU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 32935/96) HOTĂRÂREA (Radiation) STRASBURG 19 martie 2002 DEFINITIVF 19/06/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Demetriu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (ACEA secțiune), care se află într-o cameră compusă din domni. J.-P. Costa președinte A.B.

Baka Gaukur Jörundsson Loucaide Bîrsan Ugrekhelidze Mularoni judecători și al dlui Dolle graffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 26 februarie 2002, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura A la originea cauzei se află o cerere (nr. 3293/93) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant român, Sorin Liviu Demetriu ( La 11 iulie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, guvernul român este reprezentat de agentul său, dna R. Rizoiu. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. 1 din regulament.

În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 10 octombrie 2000, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise pe fond (art. 1 din regulament). La 1 noiembrie 2001, cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții în care a fost constituită o cameră. DE FAPT Reclamantul, Sorin Liviu Demetriu, este un resortisant român, născut în 1951 și rezident la București. 10. La 24 iunie 1994, în calitate de moștenitor, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instană din Craiova cu privire la o acțiune cu privire la o casă naională în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Prin hotărârea din 11 octombrie 1994, Tribunalul a acceptat cererea sa. 11. Acuzații, primăria din Craiova și trei întreprinderi de stat au răspuns apelului, primit la 24 mai 1995 de tribunalul departamental din Dolj. Tribunalul a hotărât că statul devenise proprietarul casei în temeiul Decretului nr. 92/1950 și că Tribunalul de Primă Instanță nu putea controla aplicarea decretului menționat. 12. Reclamantul a formulat o acțiune, care a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă din 26 ianuarie 1996 a instanței judecătorești din Craiova. Aceasta din urmă a considerat că instanțele naționale nu erau competente să examineze dacă naționalizarea casei era conformă cu decretul nr. 92/1950.

Curtea ia notă de faptul că, după adoptarea deciziei privind admisibilitatea cererii la 10 octombrie 2000, părțile au fost informate cu privire la posibilitatea de a prezenta observații suplimentare, în termen de 8 decembrie 2000, iar reclamantul a fost invitat să îi prezinte cererile sale de satisfacție echitabilă în același termen 14. Curtea constată că guvernul și-a prezentat observațiile suplimentare în termenul menționat. 15. Curtea constată apoi că, la 5 ianuarie 2001, grefa l-a informat pe reclamant că termenul pentru prezentarea observațiilor sale suplimentare și a cererilor sale de satisfacție echitabilă a fost stabilit, fără a se solicita o prelungire. 16. Prin scrisoarea simplă din 13 martie 2001 și prin scrisoarea recomandată cu aviz de primire din 9 august 2001, grefa l-a informat pe reclamant că, în lipsa acestor informații, Curtea ar putea concluziona că mai avea competența de a menține cererea și, prin urmare, de a o elimina din rol.

Nu a fost primit niciun răspuns de la solicitant, a cărui ultimă scrisoare datează din 14 iulie 1999. 17. Curtea consideră, având în vedere atitudinea reclamantului, că acesta nu mai intenționează să mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu mai este justificată. 18. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția n Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 19 martie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Curte. Dolle J.-P. Costa Modululre Președintele

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE DEMETRIU c. ROUMANIE (Requête n° 32935/96) ARRÊT (Radiation) STRASBOURG 19 mars 2002 DÉFINITIF 19/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Demetriu c. Roumanie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , Gaukur Jörundsson , L. Loucaides , C. Bîrsan , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 février 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE