CtEDO 21.03.2002 AI

AFFAIRE IMMEUBLES GROUPE KOSSER c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
21.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Non-violation de l'art. 6-1 en ce qui concerne la non-communication des conclusions du commissaire du gouvernement;Violation de l'art. 6-1 en ce qui concerne la participation du commissaire du gouvernement au délibéré;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE IMMEUBLES GROUPE KOSSER c. FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

IMMEUBLES GROUPE KOSSER c. FRANȚA

(Cererea nr. 38748/97)

21 martie 2002

21/06/2002

Această hotărâre va deveni definitiv în condițiile definite de art. 44 § 2 din Convenție. Poate suferi corecții de formă.

În cauza Immeubles Groupe Kosser c. Franța,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință într-o cameră alcătuită din:

Dl. C.L. Rozakis, președinte,

Dna F. Tulkens,

Dlui. J.-P. Costa,

Dl. E. Levits,

Dna S. Botoucharova,

Dl. A. Kovler,

Dna E. Steiner,

judecători,

și Dl. E. Fribergh, grefier de secțiune,

După ce a deliberat în ședința consilierului la 28 februarie 2002.

Adoptă hotărârea care urmează, adoptată la această din urmă dată:

FAPTE

"Privitor răspunderea orașului Paris:

(...) nelegitimitatea afectând decizia de preemțiune din 30 aprilie 1987 poate da loc reparare în favoarea societății reclamante;

Privitor prejudiciul:

Considerând că prejudiciul invocat de societatea anonimă "Immeubles Groupe Kosser" ținând pierdere beneficii estimate prin realizarea unui proiect imobiliar, de altfel nesocotit de justificări suficiente, nu prezintă caracter sigur, nici chiar o legătură directă cu decizia anulată din 30 aprilie 1987 a primarului Parisului; în aceste condiții, trebuie respinge cererea prezentată de societatea anonimă "Immeubles Groupe Kosser" în fața tribunalului administrativ din Paris."

"Orice persoană are dreptul ca cauza ei să fie auzită în mod echitabil (...) de către un tribunal (...), care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de natură civilă (...)"

Ea afirmă că comisarul Guvernului nu face parte formație judecătorească, cum ar atesta atât dreptul intern, jurisprudența și doctrina. Estimă de altfel că rolul este analog celui procuraturii date independența, faptul că garantează unitatea jurisprudenței și concluziile sale vizând incita formație judecătorească să urmeze soluția propunea. Jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului privind rolurile avocaților generali jurisdicțiilor supreme ar aplica deci în caza de față. Intervenția comisarului Guvernului este determinantă și beneficiază în mod necesar partea în favoarea căreia conchis, chiar în orice imparțialitate.

Potrivit reclamantei, dezechilibrul nu putea fi redresa prin producerea unei note în deliberație, aceasta fiind lipsit statut procedură administrativă, spre deosebire procedură civilă. În plus, este de obicei că deliberația ține imediat după ședință publică, în timp ce este material imposibil produce același zi o notă care aibă șanse fi citit membrii formației judecătorești înainte au nu deliberat final și pronunțat asupra litigiului.

În sfârșit, societatea reclamant considera că nu se referă la principiile elaborate Curtea Comunităților Europene, dreptul că aceasta din urmă aplică fiind o natură intrinsec diferit celor art. 6.

În al doilea rând, absența comunicării concluziile către părți înainte ședință nu putea crea între ele dezechilibru: ele sunt în această privință plasate într-o situație identică și ignoră conținut concluzii până pronunțare. Cu toate acestea, avocații pot cere cunoscut în avans sensul general concluzii. O practică stabilit permite părți depun o "notă în deliberație" pentru răspunde concluziile comisarului Guvernului, notă care va fi citit și luată în considerare formație judecătoresc în cursul deliberării. Or, în caza de față, reclamanta utilizase această posibilitate în fața Consilul de Stat. Nu se poate deduce absența mențiuni explicite notei în deliberație din viza deciziei că aceasta nu ar fi fost luată în considerare sabând că nu este prescris niciun text procedură. Guvernul subliniază similitudinea între rolul comisarului Guvernului și cel avocat general în fața tribunalul prim instanță și Curtea Comunităților Europene (CJCE). Or în o ordonanță 4 februarie 2000, pronunțat în formație plenară, CJCE judecă procedură aplicabilă în fața ei, privitor concluzii avocat general, nu era contrare art. 6 § 1 (cauza Emesa Sugar (Free Zone) NV c. Aruba).

De altfel, concluzii comisarului Guvernului nu pot fi pronunțate decât după închierea dezbaterilor. Într-adevăr, când conchis, comisarul Guvernului participă, în același titlu ca raportorul, la funcția judeca când apăra proiect decizie cursul deliberării dar spre deosebire că concluzii sunt citit public. De altfel, faptul putea replication concluzii comisarului Guvernului nu ar prezenta interes practic și substanțial, principal interes lor fiind pune în lumină, prin anticipare, diferite soluții posibile. Concluzii poartă asupra întrebări drept și fapt care fuseseră deja supuse dezbate contradictoriu.

În caza de față, nota în deliberație produsă avocat reclamantei în fața Consilul de Stat intenționase reveni motivare, presupus insuficientă, hotărâre curte administrative apel. Or această întrebare fusese deja dezbat cursul instrucție scrisă și deci supusă dezbate contradictoriu între părți. Faptul reclamanta nu luase cunoștință înainte ședință concluzii comisarului Guvernului pe acest punct nu putea aduce atingere dreptul proces echitabil sensul art. 6.

Reclamanta nu putea trage din dreptul egalității armelor recunoscut art. 6 § 1 Convenție dreptul se vedea comunică, prealabil ședință, concluzii care nu fuseseră altă parte instanță, nici raportorului, nici judeci formației judecătorești (hotărâre Nideröst-Huber precitată). Niciun mancare egalității armelor nu se găsește deci stabilit (hotărâre Kress precitată).

În caza de față, Curtea observă că societatea reclamant depusese o notă în deliberație ziua următoare ședință public, adică 15 ianuarie 1997, asupra căreia atestă timbrul aplicat secretariatul litigiilor Consilul de Stat. Deci, deși hotărâre Consilul de Stat 3 februarie 1997 nu face expres mențiune, versament notei în dossier încă 15 ianuarie 1997 nu saurait la discuție. În consecință, din moment ce reclamanta nu justifică, în circumstanțele cauzei, că deliberația ținut 14 ianuarie 1997 imediat după ședință public, Curtea este în măsură asigura că reclamanta replication, printr-o notă în deliberație, concluzii comisarului Guvernului, ce-i permis în caza de față contribu efectiv la respectarea principiu contradictorului.

În aceste condiții, Curtea estimă că procedură urmată în fața Consilul de Stat oferit suficiente garanții reclamant și nici problemă nu se pune sub unghi dreptul proces echitabil privitor respectarea contradictorului.

Prin urmare, nu există violare art. 6 § 1 Convenție această privință.

"77. Pe acest punct, Curtea constată că abordare susținut de Guvern constă spun că, din moment ce comisarul Guvernului este un membru integral formație judecătoresc, în cadrul căreia officia într-un fel ca al doilea raportор, nimic nu ar trebui opun se asiste deliberație, nici chiar votez.

Prezentarea publică opinii unui judecător nu ar aduce de altfel atingere datoriei imparțialitate, măsura în care comisarul Guvernului, la momentul deliberării, nu este decât un judecător printre alții și voce nu saurait cântări pe decizia alți judeci cadrul cărora se găsesc minoritate, indiferent formația în care cauza este examinat (sub-secțiune, sub-secțiuni reunit, Secțiune sau Asamblei). Este de altfel de notat că, în prezenta cauză, reclamanta nu contestă în mod nici imparțialitate subjectiv sau independența comisarului Guvernului.

Pentru Curtea, un justiție neobișnuit arcane justiție administrativ putea suficient în mod natural avea tendință considera ca adversar un comisар Guvernului care se pronunță pentru respinge apel. A invers, este adevărat, o justiție care ar vedea teza ei susținut de comisар o ar percepe ca aliat.

Curtea concepe de altfel că un pledant putea eproba un sentiment inegalitate dacă, după audiere concluzii comisarului într-o sens nefavorabil teza sa la încheierea ședință public, vede retrage cu judeci formației judecătoresc în vederea asista deliberație în secret camera consilului (vezi, mutatis mutandis, hotărâre Delcourt c. Belgia 17 ianuarie 1970, seria A nr. 11, p. 17, § 30).

Este deci motiv Curtea consideră că, indiferent obiectivitate recunoscuta avocat general sau procuror general, acesta, prin recomanda admitere sau respinge apel, devenea aliat sau adversar obiectiv una din părți și prezenț lui deliberație-i oferi, chiar și în aparență, o ocazie suplimentar apuca concluzii în camera consilului, la adăpost contradicție (vezi hotărâre Borgers, Vermeulen și Lobo Machado precitate, respectiv §§ 26, 34 și 32).

Ca concluzie, a existat violare art. 6 § 1 Convenție, din fapt participare comisarului Guvernului la deliberație formație judecătoresc.

"Dacă Curtea declară a existat violare Convenție sau Protocoale sale, și dacă dreptul intern Înalt Parte Contractantă permite șterge doar imperfect consecințe acestei violări, Curtea acordă parte vătamată, dacă se cuvine, o satisfacție echitabilă."

a) că Statul pârât trebuie verseze reclamantei, în termen trei luni de la ziua hotărâre va deveni definitiv în conformitate art. 44 § 2 Convenție, următoarea sumă cheltuieli și costuri: 3.000 EUR (trei mii euro), plus orice montant putând datorat cu titlu taxa pe valoarea adăugată;

b) că montantul va majorat o dobândă simplă 4,26 % pe an de la expirarea acestui termen și până la plată;

Făcut în limba franceză, apoi comunicat scris la 21 martie 2002 în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-10-10
0,95
IMMEUBLES GROUPE KOSSER contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 38748/97 présentée par IMMEUBLES GROUPE KOSSER contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 octobre 2000 en une chambre composé
CtEDO 2002-03-26
0,94
AFFAIRE SOCIETE COMABAT c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SOCIETE COMABAT c. FRANCE (Requête n° 51818/99) ARRÊT STRASBOURG 26 mars 2002 DÉFINITIF 26/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2002-12-03
0,94
AFFAIRE BERGER c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BERGER c. FRANCE (Requête n o 48221/99) ARRÊT STRASBOURG 3 décembre 2002 DÉFINITIF 21/05/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2002-03-19
0,94
AFFAIRE C.K. c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE C.K. c. FRANCE (Requête n o 57753/00) ARRÊT STRASBOURG 19 mars 2002 DÉFINITIF 19/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2002-03-26
0,94
AFFAIRE BAILLARD c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAILLARD c. FRANCE (Requête n o 51575/99) ARRÊT STRASBOURG 26 mars 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă