CtEDO 26.03.2002 AI

AFFAIRE SOCIETE COMABAT c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
26.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SOCIETE COMABAT c. FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CAUZA

SOCIETE COMABAT împotriva FRANȚEI

(Cererea nr. 51818/99)

26 martie 2002

26/06/2002

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la articolul 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi retușări de formă.

În cauza Société Comabat împotriva Franței,

Curtea europeană a Drepturilor Omului (secția a doua), reunită într-o cameră compusă din:

Dnii A.B. Baka, președinte,

J.-P. Costa,

Gaukur Jörundsson,

Dna W. Thomassen,

Dl M. Ugrekhelidze, judecători,

și dna S. Dollé, grefieră de secție,

După ce a deliberat în camera de consiliu la 5 martie 2002,

Pronunță hotărârea pe care o vedeți, adoptată la această dată:

La 12 iulie 1994, aceasta a solicitat respectivului Consiliu suportarea sumelor cerute de administrația fiscală cu titlu de taxă pe valoarea adăugată („TVA”) pentru lucrările în cauză, dar nu a obținut răspuns.

Tribunalul administrativ din Fort-de-France a respins cererea printr-o hotărâre din 2 decembrie 1997.

La 9 iulie 2001, curtea administrativă de apel din Bordeaux a respins cererea printr-o hotărâre motivată astfel:

„Considerând, în primul rând, că reiese din piesele dosarului și în special din actele de angajament acceptate de societatea reclamantă și semnate de aceasta că intenția comună a părților era de a face să scape de TVA furnizarea de șarpante, învelitori și piese de tâmplărie metalice, că astfel societatea reclamantă nu este îndreptățită să repună în discuție, cu ocazia controlului fiscal pe care l-a făcut obiectul, stipulațiile contractuale;

Considerând, în al doilea rând, că repunerea în discuție a scutirii de TVA prevăzute în contract nu a antrenat o răsturnare a economiei contractului care fusese încheiat la un preț forfetar, că astfel societatea Comabat nu este, în orice caz, îndreptățită să ceară o indemnizație din acest cap; (...)”.

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către un tribunal (...), care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...)”.

În speță, litigiul nu prezenta nicio complexitate deosebită; aceasta reiese clar din motivele hotărârii curții administrative de apel din Bordeaux din 9 iulie 2001 (paragraful 9 de mai sus). De altfel, nimic nu indică faptul că reclamanta ar fi provocat întârzieri.

În ceea ce privește comportamentul autorităților, Curtea nu împărtășește opinia Guvernului potrivit căreia procedura s-ar fi desfășurat cu celeritate în fața tribunalului administrativ din Fort-de-France, acesta din urmă punând doi ani, nouă luni și șaptesprezece zile pentru a soluționa o chestiune care nu era complexă. Reținând, în plus, că curtea administrativă de apel a pus la rândul său trei ani și aproape cinci luni pentru a pronunța hotărârea sa și constatând o perioadă de latență în fața acestei jurisdicții de mai mult de trei ani (între 3 iunie 1998, data primirii ultimului memoriu de către grefă, și pronunțarea hotărârii) pentru care Guvernul nu furnizează nicio explicație, Curtea conchide că cauza reclamantei nu a fost judecată într-un „termen rezonabil” și că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

„În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

Curtea consideră, în schimb, că, având în vedere importanța mizei pecuniare a procedurii litigioase, prelungirea acesteia dincolo de termenul rezonabil a putut cauza societății reclamante neplăceri notabile și o incertitudine prelungită, fie și numai în planificarea deciziilor care trebuie luate (Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei [MC], nr. 35382/97, §§ 29-37). Aceasta este, prin urmare, îndreptățită să ceară plata unei sume cu titlu de reparație a unui prejudiciu altul decât material. Statuând în echitate, așa cum cere articolul 41, Curtea îi alocă 6 000 EUR cu acest titlu.

a) că Statul pârât trebuie să verse reclamantei, în termen de trei luni de la ziua în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, următoarele sume:

i. 6 000 EUR (șase mii euro) pentru prejudiciu;

ii. 1 103,12 EUR (o mie o sută trei euro și doisprezece cenți) pentru cheltuieli de judecată, TVA inclusă;

b) că aceste cuantumuri vor fi majorate cu o dobândă simplă de 4,26% pe an începând cu expirarea termenului menționat și până la plată;

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la 26 martie 2002 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

A.B. Baka

Grefieră

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă