SECȚIUNEA I DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 70314/01 prezentată de Athanasis GIALAMAS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 21 martie 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L Rozakis Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecători E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior depusă la 31 ianuarie 2001 și înregistrată la 13 iunie 2001, după ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând apel la reclamant, Atanasios Gialamas, este un cetățean grec, născut în 1935 și rezident la Atena. El este reprezentat în fața Curții de către P. Miliarakis, avocat la Atena. La 25 februarie 1993, reclamantul a fost internat la spitalul Aiginitio, la inițiativa soției sale, pentru a fi supus unui examen neurologic. Medicii care l-au examinat au ajuns la concluzia că reclamantul suferea de paranoia și trebuia internat pentru a urma un tratament la spital. Medicii au semnat un certificat în acest scop, pe baza căruia procurorul a aprobat admiterea sa la spital. Însoțit de poliție, reclamantul a fost transferat la o clinică unde medicii au constatat că reclamantul nu prezenta simptomele pe care le atribuia și că nu avea nevoie de internare. La 10 martie 1993, directorul unei alte clinici la care reclamantul a fost transferat, la cererea procurorului, concluzionează că reclamantul nu avea nevoie de tratament. La 28 septembrie 1994, reclamantul a depus o plângere împotriva soției sale Prin hotărârea nr. 76201/97, tribunalul corecțional da' a dat dreptul la soția reclamantului pentru că a dus la adoptarea unei declarații false. ; a constatat că certificatul a fost emis numai pe baza declarațiilor de soție ale reclamantului. La 9 noiembrie 1998, reclamantul a revocat spitalul Aiginitio certificatul care arăta că reclamantul suferă de paranoia. Acesta constituia un document public care declara starea de sănătate a reclamantului la data eliberării sale; acesta s-a bazat, de asemenea, pe Legea nr. 2071/1992, care prevedea în mod expres cazul în care un certificat putea fi revocat. La 13 ianuarie 1999, reclamantul a introdus o acțiune în anulare a refuzului spitalului de a anula certificatul menționat anterior. Procedura este încă în curs de desfășurare. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul pretinde că a fost victima unui tratament degradant. Invocând art. 6 alin. (1), reclamantul se plânge de durata procedurii în fața Consiliului de Stat. În conformitate cu art. 3 din Convenție, nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Reclamantul susține că internizarea sa în spitalul Aiginitio, transferul său de către poliție către o altă clinică și refuzul ulterior al spitalului de a retrage certificatul de paranoia a fost un tratament degradant. Tribunalul susține că menținerea acestui certificat, emis pe declarațiile false ale soției sale, este umilitor și tulburător personalitatea și viața sa privată. Curtea constată că reclamantul a introdus o acțiune în anulare a refuzului de a revoca certificatul în fața Consiliului de Stat unde procedura este încă în curs de desfășurare. În consecință, acest aspect este prematur și trebuie respins pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Reclamantul invocă o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție care, în partea sa relevantă, se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Reclamantul se plânge de durata procedurii în fața Consiliului de . În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea spătarului întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Erik Fribergh Françoise Tulkens Grefier Președinte
de la requête n° 70314/01
présentée par Athanasios GIALAMAS
contre la Grèce
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le
21 mars 2002 en une chambre composée de
M
me
F.
Tulkens
,
présidente
,
MM.
C.L.
Rozakis
,
P.
Lorenzen
,
M
me
N.
Vajić
,
MM.
E.
Levits
,
A.
Kovler
,
V.
Zagrebelsky,
juges
,
et
de
M.
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 31 janvier 2001 et enregistrée le 13 juin 2001,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, Athanasios Gialamas, est un ressortissant grec, né en 1935 et résidant à Athènes. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 25 février 1993, le requérant fut admis à l’hôpital Aiginitio, à l’initiative de son épouse, pour subir un examen neurologique. Les médecins qui l’examinèrent conclurent que le requérant souffrait de paranoïa et devait être interné afin de suivre un traitement à l’hôpital. Les médecins signèrent un certificat à cet effet, sur la base duquel le procureur approuva son admission à l’hôpital. Accompagné par la police, le requérant fut transféré à une clinique où les médecins constatèrent que le requérant ne présentait pas les symptômes qu’on lui attribuait et qu’il n’avait pas besoin d’internement. Le 10 mars 1993, le directeur d’une autre clinique à laquelle le requérant fut transféré, à la demande du procureur, conclut que le requérant n’avait pas besoin de traitement. Le 28 septembre 1994, le requérant porta plainte contre sa femme
; il lui reprochait d’avoir tenté de le présenter comme un psychopathe dangereux afin d’obtenir son internement et de le mettre sous tutelle. Par un jugement n° 76201/97, le tribunal correctionnel d’Athènes condamna l’épouse du requérant pour avoir provoqué l’adoption d’une fausse attestation
; il constata que le certificat avait été émis sur la seule base des déclarations de l’épouse du requérant.
Le 9 novembre 1998, le requérant invita l’hôpital Aiginitio à révoquer le certificat qui faisait apparaître le requérant comme souffrant de paranoïa. L’hôpital refusa de procéder à la révocation du certificat au motif que celui
‑
ci constituait un document public qui attestait de l’état de santé du requérant à la date de sa délivrance
; il se fonda aussi sur la loi n°
2071/1992 qui prévoyait expressément le cas où un certificat pouvait être révoqué.
Le 13 janvier 1999, le requérant introduisit un recours en annulation du refus de l’hôpital d’annuler le certificat susmentionné. La procédure est encore pendante.
1.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant prétend avoir été victime d’un traitement dégradant.
2.
Invoquant l’article 6 § 1, le requérant se plaint de la durée de la procédure devant le Conseil d’Etat.
1.
Le requérant allègue une violation de l’article 3 de la Convention qui dispose
:
«
Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.
»
Le requérant prétend que son internement dans l’hôpital Aiginitio, son transfert par la police à une autre clinique et le refus ultérieur de l’hôpital de révoquer le certificat qui mentionnait qu’il souffrait de paranoïa constitue un traitement dégradant. Il soutient que le maintient de ce certificat, délivré sur les fausses déclarations de son épouse, est humiliant et trouble sa personnalité et sa vie privée.
La Cour note que le requérant a introduit un recours en annulation du refus de l’hôpital de révoquer le certificat devant le Conseil d’Etat où la procédure est encore pendante.
Il s’ensuit que ce grief est prématuré et doit être rejeté pour non
‑
épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35
§§
1 et
4 de la Convention.
2.
Le requérant allègue une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui, dans sa partie pertinente, se lit ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Le requérant se plaint de la durée de la procédure devant le Conseil d’Etat.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Erik
Fribergh
Françoise
Tulkens
Greffier
Présidente