CtEDO 21.03.2002 Auto

ZHUKOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
21.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ZHUKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 54260/00 de Andrey Aleksandrovich ZHUKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a stat la 21 martie 2002 în calitate de Cameră compusă de președintele C.L. Rozakis Dna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler Zagrebelsky judecători și dl E. Fribergh Având în vedere cererea depusă la 4 septembrie 1999 și înregistrată la 24 ianuarie 2000, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Andrey Aleksandrovich Zhukov, este un național rus, care s-a născut în 1964 și trăiește în Palatka, regiunea Magadan, Rusia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 1996, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de fraudă și plasat în custodie. Reclamantul a fost acuzat de două ori: la 22 aprilie 1997 și la 13 mai 1997. La 16 iunie 1997, a fost prezentată reclamantului proiectul de pronunțare a acuzării. La 18 iunie 1997, cazul a fost transmis Tribunalului Orașului Magadan ( La 21 octombrie 1997, reclamantul a fost informat de președintele Tribunalului Orașului Magadan că instanța a acceptat cauza penală a reclamantului în vederea examinării și că aceasta va fi tratată în ordinul cronologic al instanței. Detenția ulterioră a reclamantului a fost autorizată de procurorul general pentru încă 8 luni și 25 de zile. La 8 septembrie 1997, reclamantul a primit o scrisoare de la președintele Consiliului regional de calificare judiciară de la Magadan ( валиьикаδионнаש коллеפи судей פааданской оаласти ), care a declarat că cazul va fi transferat unui alt judecător. În scrisoarea a fost promis că transferul va fi finalizat la întoarcerea Președintelui Curții din vacanță la sfârșitul lunii septembrie 1997. La 17 iunie 1998, și la 10 august 1998, președintele Consiliului de înaltă calificare judiciară ( ) să examineze problema neexaminării lungi a cazului penal al reclamantului (reclamantul a fost reținut în reținere timp de 20 de luni până atunci) și a insistat asupra unei examinări prompte a cazului. La 27 mai 1998, în răspunsul la plângerea sa, reclamantul a primit o scrisoare de la președintele comitetului de calificare judiciară regională din Magadan, care l-a informat că nu s-a stabilit nici o procrastinare și că cazul va fi luat în considerare în ordinea cronologică a instanței. La 13 august 1998, președintele Curții Regionale de Magadan a informat reclamantul că, deși procesul a fost inițial stabilit pentru 8 iulie 1997, nu a avut loc în timp ce judecătorul în cauză era în vacanță. Scrisoarea furnizează informații suplimentare privind două decizii procedurale într-un caz penal împotriva altor două persoane, care au fost luate la 17 aprilie și 10 iunie 1998. Acesta a afirmat, de asemenea, că reclamantul a solicitat Curtea de District Magadan să se alăture cazului său penal al celorlalte două persoane. Scrisoarea nu conține detalii cu privire la cazul acestor persoane. La 28 august 1998, reclamantul a fost informat printr-o scrisoare a Președintelui Curții Regionale de Magadan că plângerile sale repetate, transmise de către Înaltul Consiliu de calificare judiciară, au fost examinate și că președintele Curții Municipale de Magadan a fost invitat să ia măsuri pentru fixarea unei ședințe. La 26 octombrie 1999, reclamantul a primit o scrisoare de la comitetul de calificare judiciară din regiunea Magadan că audierea cazului său a fost stabilită pentru 21 noiembrie 1999. Într-o scrisoare din 30 octombrie 1999 președintele interimar al Curții Regionale de Magadan a informat reclamantul că cazul nu poate fi încă luat în considerare deoarece un alt suspect încă se ascunde de anchetă. De asemenea, a declarat că dacă persoana nu a fost găsită în scurt timp, cazul reclamantului va fi examinat separat. La 5 noiembrie 1999, președintele interimar al Curții Regionale de Magadan a transmis o altă plângere cu privire la întârzierile procedurale pe care le-a primit de la Curtea Supremă la Curtea de Oraș de Magadan. La 22 februarie 2000, președintele interimar al Curții Regionale de Magadan a adresat Curții de Oraș de Magadan o anchetă privind statul de procedură în acest caz. La 25 februarie 2000, președintele interimar al Tribunalului Orașului Magadan a răspuns că audierea cazului a început la 14 februarie 2000 și a fost suspendată până la 6 martie 2000 pentru o investigație forense. Reclamantul a prezentat într-o scrisoare din 15 martie 2000 că nu a avut loc nicio ședință. La 17 martie 2000, reclamantul a fost condamnat de Curtea Orașului Magadan și condamnat la șase ani și trei luni de închisoare. Curtea de apel a redus condamnarea la patru ani și trei luni. La 14 iulie 2000, reclamantul a fost eliberat de la îndeplinirea condamnării în temeiul unui act de amniștere și eliberat din închisoare. Reclamantul s-a plâns că a fost reținut în închisoare fără judecată începând cu 5 octombrie 1996 și-a încălcat dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau să elibereze în așteptarea procesului în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în continuare, invocând art. 6 § 1 din Convenție, că nu a avut loc niciun examen judiciar al cazului său pentru o perioadă considerabilă de timp. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea că a fost privat de libertate doar din cauza incapacității sale de a îndeplini o obligație contractuală. Curtea remarcă că, la 3 noiembrie 2000, Registrul a invitat reclamantul să prezinte până la 15 decembrie 2000, orice observații scrise pe care ar putea dori să le facă ca răspuns la observațiile prezentate de Guvern. În lipsa unui răspuns al reclamantului în timp util, la 8 martie 2001, Registrul a repetat cererea. Mai 2001 Registrul a trimis o scrisoare înregistrată celor două adrese cunoscute ale reclamantului să-l avertizeze că, dacă nu răspunde înainte de 25 iunie 2001 și să depună informațiile solicitate, Curtea ar putea considera că nu dorește să urmeze cererea. În aceste circumstanțe, Curtea constată că, având în vedere articolul (a) din Convenție, reclamantul a pierdut interesul în ceea ce privește cererea sa și nu mai intenționează să-l urmărească în fața Curții. În plus, în conformitate cu articolul amenzii Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă