CtEDO 28.03.2002 Auto

AFFAIRE CERASOMMA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
28.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention;Dommage matériel - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CERASOMMA c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CERASOMMA c. ITALIA (Cercetarea nr. 54292/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 martie 2002 DEFINIF 28/06/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Cerasmamma c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress Președintele Cabral Barreto L. F everari Bravo Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 martie 2002, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și inclusiv un resortisant italian, domnul Roberto Cerasmeu ( La data de 15 iulie 1998, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Gemignani și F. Frati, avocați în Viareggio (Lucques). Guvernul italian (în mai multe limbi) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea (în prima secțiune) a declarat cererea admisibilă la 12 aprilie 2001. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a recompus secțiunile (art. 1 din regulament). Această cerere a fost atribuită noii secțiuni. De fapt, la 20 decembrie 1988, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune pentru a obține recunoașterea dreptului său la o categorie de pensii mai mare decât cea recunoscută. În urma descentralizării Curții de Conturi în 1994, dosarul a fost transmis Camerei Regionale Toscana a Curții de Conturi. La 9 decembrie 1996, reclamantul a introdus în fața Camerei Regionale Toscana o a doua acțiune având același obiect. La 28 martie 1998, reclamantul a prezentat grefei o cerere de stabilire a datei la care a avut loc a doua acțiune. La 21 septembrie 2000 și 28 februarie 2001 a avut loc o audiere pentru ambele acțiuni și judecătorul a retrimis cauza la 28 martie 2001 la cererea pârâtului. Printr-o ordonanță din 16 mai 2001 Curtea de Conturi a dispus o expertiză medicală care trebuia depusă în termen de 120 de zile. 10. Cu toate acestea, conform informațiilor furnizate de consiliul reclamantului la 22 noiembrie 2001, la acea dată, nu a fost depusă nici o informație. ÎN SPECIAL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul "timpul rezonabil" prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 16. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, există încă o manifestare a practicii menționate anterior. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 150 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 50 000 000 000 pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 19. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 20. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 800 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 13 065 465 ITL pentru cele suportate în fața Curții 21. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 22. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 20 000 EUR (80 000 EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-03-28
0,97
AFFAIRE ALBERGAMO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ALBERGAMO c. ITALIE (Requête n° 44392/98) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 10/07/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-23
0,96
AFFAIRE CESARO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CESARO c. ITALIE (Requête n° 48418/99) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 23/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2002-03-28
0,96
AFFAIRE CONTARDI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CONTARDI c. ITALIE (Requête n° 46970/99) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 28/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE CARACCIOLO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CARACCIOLO c. ITALIE (Requête n° 44382/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă