CtEDO 28.03.2002 Auto

CASE OF ULGER v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
28.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF ULGER v. TURKEY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CAUZA DE ÜLGER/TURKEY (Doc. nr. 28505/95) JUGGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 28 martie 2002 În cazul Ülger/Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de ședință compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Zupančič dna H.S. Greve Traja judecă Gölcüklü, judecător ad hoc și dl V. Berger După ce a deliberat în particular la 7 martie 2002, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 28505/95) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (n. Convenția”) de către un național turc, dl Hüseyin Ülger („reclamantul”), la 14 iulie 1995. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl Aydın Erdoğan, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1, 2, 3, 4 și 5 din Convenție că Nu a existat nici o suspiciune rezonabilă pentru arestarea sa; el nu a fost informat despre motivele arestării sale; el a fost ținut în custodie de poliție timp de zece zile fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer; legea turcă nu oferă niciun remediu prin care să poată contesta legalitatea arestării sale; el a fost privat de dreptul său la compensare pentru ilegalitatea arestării și deținerii sale. În urma comunicării plângerilor către Guvern, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Solicitările au fost alocate primei secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camerele care ar lua în considerare cauzele (articolul) 1 din Convenție) au fost constituite în conformitate cu art. 1 din Regulamentul Curții. Dl RızA Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, a retras de la ședința în acest caz (art. 28). Guvernul a numit, în consecință, dl Feyyaz Gölcüklü ca judecător ad hoc, în locul său (art. 2 din Convenție și art. 1). La 27 iunie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat reclamațiile reclamantei în temeiul articolului 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenție admisibile. La 29 iunie 2001, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 19 decembrie 2001 și la 28 decembrie 2001, guvernul și, respectiv, reprezentantul reclamantului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al treilea compus (art. 52 § 1). FACTELE La 19 martie 1995, reclamantul a fost luat în custodie de către ofițeri de poliție de la Hotărârea de Securitate din Ankara cu privire la suspiciunile de a fi membru al unei organizații ilegale, și anume T.D.P. (Türkiye Devrim Partisi) La 27 martie 1995, reclamantul a fost interogat de ofițerii de poliție. În timpul interogatoriului, reclamantul a recunoscut că a fost un membru lider al TDP. A semnat în continuare o declarație care conține detaliile activităților sale ilegale. 11. La 29 martie 1995, reclamantul a fost interogat de procurorul public șef atașat Curții de Securitate de Stat din Ankara. În timpul interogatului, reclamantul a refuzat acuzațiile împotriva lui 12. În aceeași zi, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a ordonat detenția reclamantului în reținere. 13. Într-un acuzat din 28 aprilie 1995, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Ankara a acuzat reclamantul de a fi membru al unei organizații ilegale, T.D.P. procurorul a solicitat să fie condamnat și condamnat în temeiul articolului 168 § 1 și 17 din Codul Penal turc și al articolului 5 din Legea nr. 3713. 14. La 23 ianuarie 1996, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare și l-a interzis să lucreze în serviciul public. 15. La 23 ianuarie 1996, reclamantul a depus un recurs la Curtea de Casație. 16. La 11 iunie 1997, Curtea de Casație a susținut hotărârea. 17. La 31 iulie 1997, procurorul public șef a refuzat să acorde o concediu reclamantului de a apela pentru rectificarea hotărârii Curții de Casație. LEI 18. La 19 decembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 30 000 de franci francezi (FRF) dlui Hüseyin Ülger în ceea ce privește cererea nr. 28505/95, pe bază grațioasă, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii. Această sumă (FRF 30.000) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi plătită, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a acestui caz. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cererii la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 19. La 28 decembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o sumă totală de 30.000 de franci francezi în ceea ce privește cererea nr. 28505/95 privind o ex-gratie baza. Această sumă acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații privind Turcia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cererii la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 20. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 21. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 martie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Vincent Berger Georg RESS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă