PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE SATIK v. TURKIE (Doc. nr. 36961/97) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 25 septembrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Satık v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Doamna Tulkens Levits Kovler Zagrebelsky judecătorilor Gölcüklü, judecătorul ad hoc și judecătorul adjunct al Secțiunii S ielsen Deliberat în privat la 4 septembrie 2003, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 36961/97) împotriva Republicii Turciei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național turc, Kadir Satık („reclamantul”), la 18 iunie 1997. Reclamantul a fost reprezentat de dl İrfan Güler, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ § 3 și 4 din Convenție că a fost ținut în custodie de poliție pentru o perioadă excesivă de timp. De asemenea, a susținut că nu a putut lua proceduri prin care se poate decide legalitatea detenției sale în custodie de poliție, deoarece nu are asistență juridică. În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 25 aprilie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 25 martie 2003 și la 17 iunie 2003, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește la Istanbul. La 21 ianuarie 1997, gardienii închisorii au găsit trei ediții ale unei reviste intitulate „Sistemul imperialist capitalist și YPD” (Emperyalist Kapitalist Sistem ve YPD Üzerine ) pe Y.Ö. și S.Ö. care au efectuat o vizită la N.Ö. și S.S. în închisoarea Gebze. Revistele au fost publicate de PKK (Partitul lucrătorilor din Kurdistan) și TRK/RIZGARİ. În declarațiile lor, Y.Ö. și S.Ö. au declarat că au obținut revistele de la reclamantul de la Casa de Publicații Komal din Istanbul. La 23 ianuarie 1997, ofițerii de poliție din Hotărârea de Securitate din Istanbul au efectuat o căutare la sediul Casa de Publicare Komal și au arestat ulterior reclamantul împreună cu alte opt. 10. La 24 ianuarie 1997, Hotărârea de Securitate din Istanbul a solicitat procurorului public atașat Curții de Securitate din Istanbul să autorizeze o prelungire a perioadei de detenție a reclamantului. În aceeași zi, procurorul public a autorizat Hotărârea de Securitate să prelungească perioada de detenție până la 31 ianuarie 1997. 11. La 27 ianuarie 1997, avocatul reclamantului a solicitat procurorul public atașat Curții de Securitate de Stat din Istanbul și a solicitat să vadă reclamantul. Procurorul public a respins această cerere fără a da motive. 12. La 31 ianuarie 1997, reclamantul a fost interogat de procurorul public și a refuzat acuzațiile împotriva lui. Reclamantul a fost eliberat în aceeași zi. 13. La 3 februarie 1997, procurorul public a hotărât să nu comite reclamantul pentru proces ( Takipsizlik kararı ) din cauza faptului că nu există dovezi care să justifice implicarea sa în activitățile organizațiilor teroriste. DREPTUL 14. La 17 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească sumele de 4000 EUR (patru mii de euro) dlui Kadir Satık în ceea ce privește cererea nr. 36961/97 pe bază de grație, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile juridice legate de caz și va fi plătită, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a acestui caz. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cererii la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 25 martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, o sumă totală de 4000 EUR (4000 euro) către dl Kadir Satık în ceea ce privește cererea nr. 36961/97 privind o exgrație baza. Această sumă acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și juridice legate de caz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii. Accept propunerea și renunță la orice pretenții suplimentare privind Turcia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este cu siguranță soluționat. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cererii la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 17. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 septembrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nıelsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
SATIK v. TURKEY
(Application no. 36961/97)
(Friendly settlement)
STRASBOURG
25 September 2003
This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Satık v. Turkey,
The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of
Mr
C.L.
Rozakis
,
President
,
Mr
P.
Lorenzen
,
Mrs
F.
Tulkens
,
Mr
E.
Levits
,
Mr
A.
Kovler
,
Mr
V.
Zagrebelsky
,
judges
,
Mr
F.
Gölcüklü,
ad hoc
judge
,
and Mr S
.
N
ielsen
,
Deputy Section Registrar
,
Having deliberated in private on 4 September 2003,
Delivers the following judgment, which was adopted on the last
‑
mentioned date:
1.
The case originated in an application (no.
36961/97) against the Republic of Turkey lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Turkish national, Kadir Satık (“the applicant”), on 18
June 1997.
2.
The applicant was represented by Mr İrfan Güler, a lawyer practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court.
3.
The applicant complained under Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention that he was kept in police custody for an excessive period of time. He also argued that he was not able to take proceedings by which the lawfulness of his detention in police custody could be decided because he did not have legal assistance.
4.
Following communication of the application to the Government by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 25 April 2002, having obtained the parties' observations, the Court declared the application admissible.
5.
On 25 March 2003 and on 17 June 2003 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
6.
The applicant was born in 1966 and lives in Istanbul.
7.
On 21 January 1997 the prison warders found three issues of a magazine titled “The Imperialist Capitalist System and the YPD” (
Emperyalist Kapitalist Sistem ve YPD Üzerine
) on Y.Ö. and S.Ö. who were paying a visit to N.Ö. and S.S. in the Gebze Prison. The magazines were published by the PKK (Worker's Party of Kurdistan) and the TRK/RIZGARİ.
8.
In their statements Y.Ö. and S.Ö. stated that they obtained the magazines from the applicant at the Komal Publication House in Istanbul.
9.
On 23 January 1997 police officers from the Istanbul Security Directorate conducted a search at the premises of the Komal Publication House and subsequently arrested the applicant along with eight others.
10.
On 24 January 1997 the Istanbul Security Directorate requested the public prosecutor attached to the Istanbul State Security Court to authorise an extension of the applicant's detention period. On the same day the public prosecutor authorised the Security Directorate to extend the detention period until 31 January 1997.
11.
On 27 January 1997 the applicant's lawyer petitioned the public prosecutor attached to the Istanbul State Security Court and requested to see the applicant. The public prosecutor rejected this request without giving any reasons.
12.
On 31 January 1997 the applicant was questioned by the public prosecutor and refused the accusations against him. The applicant was released on the same day.
13.
On 3 February 1997 the public prosecutor decided not to commit the applicant for trial (
takipsizlik kararı
) on the grounds that there existed no evidence to substantiate his involvement in the activities of terrorist organisations.
14.
On 17 June 2003 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that the Government of Turkey offer to pay the amount of EUR 4,000 (four thousand euros) to Mr Kadir Satık in respect of application no. 36961/97 on an
ex gratia
basis with a view to securing a friendly settlement of the application. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs connected to the case, and it will be payable, free of any taxes that may be applicable, within three months after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of this case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government further undertake not to request the reference of the application to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
15.
On 25 March 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant's representative:
“I note that the Government of Turkey are prepared to pay, within three months after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights, a total sum of EUR 4,000 (four thousand euros) to Mr Kadir Satık in respect of application no. 36961/97 on an
ex gratia
basis. This sum covers both pecuniary and non-pecuniary damage and legal costs connected with the case with a view to securing a friendly settlement of the application.
I accept the proposal and waive any further claims in respect of Turkey relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.
I further undertake not to request the reference of the application to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
16.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1
in fine
of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
17.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
1.
Decides
to strike the case out of the list;
2.
Takes note
of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
Done in English, and notified in writing on 25 September 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Søren
Nıelsen
Christos
Rozakis
Deputy Registrar
President