CtEDO 20.12.2001 Auto

CASE OF EGINLIOGLU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF EGINLIOGLU v. TURKEY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

TURKIE (Documentul nr. 31312/96) DIRECȚIUNE (Resoluție franceză) STRASBOURG 20 decembrie 2001 În cazul Eğinlioğlu v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința ca Camera compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič doamna H.S. Greve Traja judecători și dl V. Berger Secționar După deliberarea în particular la 29 noiembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 31312/96) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 31312/96) (nr. Convenția”) de către un național turc, Erkan Eğinlioğlu („reclamantul”), la 22 aprilie 1995. Guvernul turc („ Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns că procedura penală instituită împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un termen rezonabil, conform articolului 6 § 1 din Convenție. În urma comunicării plângerii către Guvern și a respingerii restului cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 11 ianuarie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă. La 3 iulie 2001, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 16 iulie și 17 iulie 2001, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al treilea compus (art. 52 § 1). FACTELE Polițiștilor din Hotărârea de Securitate din Ankara au arestat reclamantul din cauza suspiciunilor de a fi membru dintr-o organizație ilegală, Dev-Yol (Camera Revoluționară 10. La 26 octombrie 1984, Curtea Marțială din Ankara a ordonat detenția reclamantului la încarcerare. 11. La 26 decembrie 1984 și 10 mai 1985 procurorul public militar a depus două acte de inculpare la Curtea Marțială Ankara împotriva reclamantului. El a acuzat reclamantul de aderare la Dev-Yol, care a avut ca scop să submineze ordinea constituțională și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist, în contravenție cu art. 146 § 3 din Codul Penal. Procurorul public a afirmat în continuare, printre altele , că reclamantul a fost implicat într-o serie de crime cum ar fi un atac de bombă asupra unei cafele, deschiderea focului asupra unei case și a mai multor jafuri. 12. La 26 mai 1986, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 13. La 19 iulie 1989, Curtea de Lege Marțială Ankara a condamnat reclamantul și l-a condamnat la 5 ani de închisoare din cauza aderării sale la o organizație armată ilegală (art. 168 § 2). Reclamantul a depus un recurs la Curtea Militară de Cassare împotriva acestei hotărâri. 14. La 26 decembrie 1994, jurisdicția instanțelor de lege marțială a fost abolită și La 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a susținut că procesul penal împotriva reclamantului ar trebui întrerupt din cauza interzisă. HOTĂRÂREA 16. La 17 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 50.000 de franci francezi pe o bază exgrațială dlui Erkan Eğinlioğlu în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31312/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi plătită, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 17. La 16 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să-mi plătească, fără taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o sumă totală de 50.000 (50 000) franci francezi cu privire la o exgrație baza care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 31312/96, care sunt în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunțe la orice alte cereri în ceea ce privește Turcia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este cu siguranță soluționat. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 19. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă