- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 martie 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Marrama împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Prima SECȚIUNE MARRAMA c. ITALIA (solicitarea nr. 44359/98) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 28 martie 2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Marrama c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L.
Rozakis Președintele Ferrari bravo, G. Bonello, P. Lorenzen, N. Vajić, Kovler Steiner judecători și al dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 martie 2002, a luat o hotărâre la această dată, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Alessandro Marrama ( La 29 octombrie 1997, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Tribunalul a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 2000. La 30 decembrie 1999, reclamantul a decedat și moștenitorii săi: dl Elda Pompei și dnii.
Francesco și Giuseppe Marrama au declarat că doresc să continue procedura în fața Curții. La 4 octombrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 20 februarie 2002 și respectiv 28 noiembrie 2001, guvernul și moștenitorii reclamantului au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. La 20 septembrie 1989, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului său la reevaluarea pensiei sale. În urma Legii nr. 19/94 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la 14 În februarie 1995, reclamantul a prezentat Camerei Regionale din Abruzzi o cerere prin care solicita ca procedura să fie reluată și ca data la care a fost stabilită cu urgență.
La 24 februarie 1998, reclamantul a fost informat că data la care a avut loc încuviințarea a fost stabilită la 19 mai 1998. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 10 august 1998 1998, Camera Regională a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că reevaluarea nu era prevăzută de lege. 44359/98 introdusă de dl Alessandro Marrama, guvernul italian oferă să plătească celor trei moștenitori ai săi (dl Elda Pompei, dnii Francesco Marrama și Giuseppe Marrama) suma globală de 18 000 000 (18 milioane) lire italiene pentru daune și cheltuieli de judecată, adică 6 000 000 (șase milioane) de lire italiene pentru fiecare moștenitor, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu conține nicio apreciere a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.
În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö La 28 noiembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de fiecare dintre moștenitorii reclamantului Jai a luat cunoștință de declarația guvernului italian potrivit căreia este pregătit să plătească celor trei moștenitori ai domnului Alessandro Marrama (Dl Elda Pompei, dnii Francesco Marrama și Giuseppe Marrama) suma globală de 18 000 000 (18 milioane) de lire italiene pentru daune și cheltuieli de judecată, adică 6 000 000 (șase milioane) de lire italiene pentru fiecare dintre moștenitori, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care a generat cererea nr. 443599/98 formulată de dl Alessandro Marrama în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, reclamanta și-a exprimat angajamentul de a nu solicita, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 12. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
13. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Prezidențial
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE MARRAMA c. ITALIE (Requête n° 44359/98) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 28 mars 2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Marrama c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , L. Ferrari bravo, G. Bonello, P. Lorenzen, M me N. Vajić, M. A. Kovler , M me E. Steiner , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 mars 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Alessandro Marrama (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 octobre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 13 novembre 1998 sous le numéro de dossier 44359/98.
Le requérant est représenté par M e I. Ciccocioppo, avocat à Pescare. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure civile. La Cour a déclaré la requête recevable le 28 septembre 2000.
Le 30 décembre 1999 le requérant décéda et ses héritiers : M me Elda Pompei et MM. Francesco et Giuseppe Marrama, déclarèrent vouloir continuer la procédure devant la Cour.
Le 4 octobre 2001, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 20 février 2002 et 28 novembre 2001 respectivement, le Gouvernement et les héritiers du requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Le 20 septembre 1989, le requérant introduisit un recours devant la Cour des comptes afin d’obtenir la reconnaissance de son droit à la réévaluation de sa pension.
Suite à la loi n° 19/94, instituant les chambres régionales de la Cour des comptes, le 14 février 1995 le requérant présenta à la chambre régionale des Abruzzes une demande tendant à ce que la procédure fût reprise et à ce que la date de l’audience fût fixée avec urgence.
Le 24 février 1998, le requérant fut informé que la date de l’audience avait été fixée au 19 mai 1998.
Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 10 août 1998, la chambre régionale rejeta le recours du requérant en raison du fait que la réévaluation n’était pas prévue par la loi. EN DROIT
Le 20 février 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 44359/98 introduite par M. Alessandro Marrama, le gouvernement italien offre de verser à ses trois héritiers (M me Elda Pompei, MM. Francesco Marrama et Giuseppe Marrama) la somme globale de 18 000 000 (dix-huit millions) lires italiennes pour dommage et frais et dépens, soit 6 000 000 (six millions) lires italiennes pour chacun des héritiers, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune appréciation des raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre en vertu de l’article 43 § 1 de la Convention. »
Le 28 novembre 2001, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par chacun des héritiers du requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à verser aux trois héritiers de M. Alessandro Marrama (M me Elda Pompei, MM. Francesco Marrama et Giuseppe Marrama) la somme globale de 18 000 000 (dix-huit millions) lires italiennes pour dommage et frais et dépens, soit 6 000 000 (six millions) lires italiennes pour chacun des héritiers, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 44359/98 introduite par M. Alessandro Marrama devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, la partie requérante s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 mars 2002, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président