CASE OF STES COLAS EST AND OTHERS v. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 8;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - domestic proceedings;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF STES COLAS EST AND OTHERS v. FRANCE (CtEDO, 2002)
În urma plângerilor de la Uniunea Națională a Contractorilor de Finalizare (Syndicat national des entreprises de al doilea œuvre) de faptul că marile firme de construcții au participat la anumite practici ilegale, autoritățile guvernamentale centrale franceze au instruit Biroul Național de Investigații să efectueze o anchetă administrativă la scară largă privind desfășurarea contractanților de lucrări publice. Într-un memorandum din 9 octombrie 1985, șeful Biroului Național de Investigații – un organism atașat Departamentului Concurenței și Afacerilor cu Concurență, care la 5 noiembrie 1985 a devenit Departamentul pentru Concurență, Afaceri cu Consum și Prevenție a Fraudei (“DGCCRF”) – a furnizat funcționarilor responsabili la nivel interpartimentului de detalii ale anchetei planificate privind desfășurarea contractanților rutieri în procedurile locale de licitație. Pe data de 19 noiembrie 1985 inspectorii DGCCRF au efectuat raiduri simultane pe cincizeci și șase societăți fără autorizare de la conducerea societăților și au confiscat mai multe mii de documente. La o dată ulterioară, la 15 octombrie 1986, au efectuat anchete suplimentare în vederea obținerii declarațiilor. 11. În fiecare ocazie, inspectorii au intrat în sediul societăților solicitante în conformitate cu dispozițiile Ordinării nr. 45-1484 din 30 iunie 1945, care nu a solicitat nicio autorizație judiciară. În timpul desfășurării raidurilor, inspectorii au confiscat diverse documente care conțin dovezi ale acordurilor ilegale referitoare la anumite contracte care nu au apărut în lista contractelor vizate de anchetă. 12. La 14 noiembrie 1986, pe baza acestor documente, ministrul afacerilor economice, finanțelor și privatizării a solicitat Comisiei pentru Concurență (care a devenit Consiliul Concurenței după intrarea în vigoare a Ordinării nr. 86-1243 din 1 decembrie 1986) pentru a investiga anumite acte care, în opinia sa, constituie o coluzie între întreprinderi separate, o concurență artificială între întreprinderile care aparțin unuia și același grup în procedurile locale de licitație pentru contractele de construcții rutiere și acorduri care restricționează concurența în exploatarea instalațiilor de amestec. 13. La 30 iulie 1987 Consiliul Concurenței a fost solicitat în plus de către șeful DGCCRF să investigheze acte de natură similară. Într-o decizie din 25 octombrie 1989, publicată în Buletinul Oficial privind Concurența, Consumul și Prevenția Fraudă (Bulletin oficial de la concurrence, de la consommation et de la répression des fraudes – „BoCCRF”), Consiliul Concurenței, descoperind dovezi ale practicilor ilegale de ordonanță din 30 iunie 1945 și de ordonanța din 1 decembrie 1986, a amendat prima societate solicitantă 12.000.000 de franci francezi (FRF), al doilea 4,000,000 FRF și al treilea 6,000,000 FRF. 15. Într-o hotărâre din 4 iulie 1990 publicată în BOCCRF, Curtea de Apel din Paris a susținut toate aceste sancțiuni. Societățile solicitante au apelat la punctele de drept. 16. Într-o hotărâre din 6 octombrie 1992, publicată de asemenea în BOCCRF, Divizia Comercială a Curții de Cassare a anulat hotărârea Curții de Apel din Paris, din cauza faptului că calcularea cifrei de afaceri și evaluarea cuantumului amenzilor nu au avut nicio bază în legislație. În cadrul reexaminării Curții de Apel, societățile reclamante au contestat legalitatea cercetărilor și convulsiilor efectuate de inspectori, fără nicio autorizație judiciară, în temeiul ordonanței din 1945. La 8 aprilie 1994, șeful Secțiunii de Concurență și Planificare a DGCCRF a prezentat observații suplimentare în numele Ministrului Economic, menționând, printre altele: „... Voi lua în considerare două puncte referitoare la procedura de anchetă... : (a) Inspecțiile efectuate în temeiul ordonanței din 1945 ar trebui să fi fost autorizate în prealabil, în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ... (b) În al doilea rând, convulsiile efectuate de funcționarii DGCCRF au depășit scopul real al inspecțiilor, în cazul în care documentele care nu au fost menționate în mod expres în cererea de anchetă au fost luate de la mai multe sedii centrale ale societăților. ... secțiunea 15 din Ordonanța nr. 45-1484 din 30 iunie 1945 este formulat în termeni foarte expliciți, deoarece ea spune că, în cursul anchetelor lor, inspectorii pot solicita producția și confiscarea de documente de orice fel care pot facilita îndeplinirea sarcinilor lor, indiferent de mâinile în care sunt în contact documentele. Caracteristica distinctivă a acestei proceduri a fost faptul că, spre deosebire de dispozițiile actuale în vigoare, care au fost introduse prin art. 48 din ordonanța din 1 decembrie 1986, inspecțiile nu au fost efectuate sub supraveghere judiciară constantă. În absența unor dispoziții în acest sens, este greu de observat ce procedura de supraveghere ar fi trebuit să fie urmată. ... din dispozițiile ordonanțelor din 1945, inspectorii au fost investiți cu competențe de căutare și convulsii pe care le-au exercitat în îndeplinirea sarcinii generale de obținere a probelor. Secțiunea 15 mai sus trebuie interpretată în lumina secțiunii 16 din aceeași ordonanță, prin care inspectorii au primit acces nereglementat la instituții ...” 19. La 4 iulie 1994, Curtea de Apel a constituit diferit, printre altele: „... ancheta administrativă a fost efectuată în conformitate cu art. 15 din decretul menționat anterior. În virtutea acestei dispoziții, inspectorii sunt autorizați să impună producerea și confiscarea de documente de orice fel care să faciliteze îndeplinirea sarcinii lor, indiferent de mâinile în care se află documentele. Ei au dreptul general de a inspecta documentele, consolidat de o putere de confiscare. Deoarece nu a avut loc nicio căutare în cadrul anchetei administrative, întreprinderile nu au niciun motiv pentru a susține că au existat interferențe cu viața lor privată sau cu domiciliul în încălcarea articolului 8 din Convenție ...” 20. Curtea de Apel a amendă prima societate solicitantă FRF 5.000.000, al doilea FRF 3.000.000 și al treilea FRF 6.000.000 FRF. Într-o hotărâre din 4 iunie 1996 publicată în BOCCRF, Curtea de Cassare a respins recursul. În special, a respins plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție, susținând că „investigația administrativă [...] [n] nu a avut loc nici o căutare sau măsuri coercitive”. 22. În momentul inspecțiilor impuși (19 noiembrie 1985 și 15 octombrie 1986), secțiunea 15 și 16 din Ordinul nr. 45-1484 din 30 iunie 1945 privind detectarea, urmărirea penală și pedeapsa infracțiunilor împotriva legislației privind comerțul și industria, furnizată: „Oficialii menționate la secțiunea 6 (secțiunea (1) și (2)) pot necesita producția și confiscarea documentelor de orice fel ... care ar putea facilita îndeplinirea sarcinii lor, indiferent de a căror mâini se află documentele, au dreptul de a lua probe. Funcționarii Departamentului de Comerț Intern și Prețuri, veniturile, vamalurile și excizia, Oficiul de Fraudă și Biroul de Pondere și Măsuri pot consulta, de asemenea, în ciuda confidențialității profesionale, orice document deținut de stat, de departament și de autoritățile municipale sau de birouri, de corporații publice și quasi-publice, de instituții și organismele aflate sub supravegherea statului și de întreprinderile și serviciile acordate o concesiune de stat, departamente și de autoritățile municipale.”... Funcționarii menționate la secțiunea 6 au acces nereglementat la magazine în cazul în care acestea din urmă nu constituie reședința comerciantului, în cazul în care căutarea nu poate avea loc decât în conformitate cu dispozițiile subsecțiunea 5, și la back-shops, birouri, anexe, depozite, locații utilizate pentru prelucrarea, producția, vânzările, expedierea sau stocarea și, în general, la orice loc, sub rezerva, în cazul locațiilor rezidențiale, la dispozițiile a cincea subsecțiunea din prezenta secțiune ...” 23. Dispozițiile relevante ale Ordinării nr. 86-1243 din 1 decembrie 1986 privind prețurile libere și concurența, de abrogare a Ordinării nr. 45-1484 din 30 iunie 1945, citită după cum urmează: „Inspectorii pot intra în orice loc, teren sau mijloace de transport utilizate în scopuri profesionale, pot impune producția de cărți, facturi și orice alte documente comerciale și pot face copii ale acestora și pot obține informații și explicații prin intermediul unei convocții sau la locul național. Acestea pot solicita autorității la care sunt răspunzătoare să numească un expert care să elaboreze orice raportare necesară cu participarea tuturor părților.” „Inspectorii pot face cercetări asupra oricăror instituții și pot confisca documente numai în contextul anchetelor solicitate de Ministrul Economiei sau de Consiliul Concurenței și sub rezerva autorizației judiciare prin ordinul președintelui tribunalului de mare instanță în cadrul căror jurisdicție teritorială sunt situate instituțiile care urmează să fie căutate, sau un judecător delegat de el. În cazul în care se află în jurisdicția teritorială a mai multor instanțe și toate sunt de căutare simultană, un singur ordin poate fi emis de unul dintre președinții în cauză. Judecătorul verifică că fiecare cerere de concediu făcută lui este bine fundamentată; fiecare cerere conține toate informațiile care pot justifica căutarea. Cercetări și convulsii se efectuează sub autoritatea și supravegherea judecătorului care le-a autorizat. El desemnează unul sau mai mulți ofițeri de poliție [ofițeri de poliție judecători] cu responsabilitatea de a fi prezent la operațiuni și de a-l ține informat de progresele lor. În cazul în care acestea au loc în afara jurisdicției teritoriale ale tribunalului său de marea instanță, el emite o scrisoare rogatorie, în scopul unei astfel de supraveghere, președintelui tribunalului de mare instanță în cadrul cărei jurisdicție se efectuează căutarea. Judecătorul poate merge la locul în timpul operațiunii. El poate decide în orice moment să suspende sau să oprească căutarea. În favoarea unei ordine menționate în prima subsecțiunea din prezenta secțiune se aplică doar un recurs asupra punctelor de drept prevăzute în Codul de Procedură Penală. Un astfel de recurs nu are efect suspensiv. Cercetările nu pot fi inițiate înainte de ora 18:00 sau după ora 21:00. Acestea sunt făcute în prezența ocupatorului din sediul sau reprezentantul său. Numai inspectorii, ocupatorul locului sau reprezentantul său și ofițerul superior de poliție pot inspecta documentele înainte de a fi confiscați. Inventarii sunt făcute și documentele plasate sub sigiliere, în conformitate cu art. 56 din Codul de Procedință Penală. Originalele raportului și a inventarului sunt transmise judecătorului care a ordonat căutarea. Articolele și documentele care nu mai sunt utile pentru stabilirea adevărului se returnează la ocuparea sediilor.” 24. jurisprudența internă la momentul material poate fi rezumată după cum urmează. În domeniul impozitării, Consiliul Constituțional a respins art. 89 din Legea bugetară din 1984, privind investigarea infracțiunilor de impozitare a veniturilor și a cifrei de afaceri și impozitelor, deținând, printre altele: „Deși nevoile lucrărilor veniturilor pot impune autorităților fiscale să efectueze investigații în locuri private, astfel de investigații pot fi efectuate numai în conformitate cu art. 66 din Constituție, care face justiția responsabilă pentru protejarea libertății persoanei în toate aspectele sale, în special în ceea ce privește inviolabilitatea domiciliului. Trebuie să se prevadă participarea judiciară în vederea menținerii în întregime a responsabilității și a competenței de supraveghere ale justiției ...” „...În ceea ce privește dispozițiile menționate la Consiliu, semnificația deciziei sale este clară din punct de vedere constituțional ... ... decizia din 29 decembrie 1983 trebuie examinată ... în ceea ce privește recunoașterea inviolabilității domiciliului ca principiu constituțional. ... Întrebarea cu privire la care s-a solicitat Consiliului să ia o decizie nu a fost dacă secțiunile 7, 15, 16 și 17 din ordonanța din 1945 sunt constituționale, ci dacă competențele conferite de aceste dispoziții ar putea fi extinse oficialilor fiscali în materie de impozitare directă și TVA [import cu valoarea adăugată]. ... Chestiunea examinată a fost, prin urmare, în întregime în ceea ce privește subiectul ordonanței din 1945 și nu a existat nicio legătură necesară între cele două tipuri de instrumente. Evident, acest lucru nu înseamnă că Consiliul Constituțional, prin implicare, a recunoscut constituționalitatea ordonanței din 1945. Însă principiile stabilite în restul deciziei arată că anumite reguli stabilite în ordonanța din 1945 ... au devenit incompatibile cu dreptul constituțional în temeiul Constituției din 1958 (a se vedea secțiunile II A. mai jos). ... II Decizia Consiliului Constituțional a avut ca efect sublinierea faptului că mai multe dispoziții din statutele existente care prevăd cercetări puramente administrative sunt incompatibile cu principiile constituționale pe care le-a stabilit ... Dispozițiile existente pentru cercetări puramente administrative sunt incompatibile cu principiile constituționale stabilite în decizia în cauză. (1) Aceste dispoziții, care sunt excepții la dreptul general care reglementează cercetările, sunt destul de numeroase. ... art. 64 din Codul Vamal ... și art. 454 din același Cod ... articolele L. 26 și L. 38 din noul Cod fiscal (Codul de procedură fiscală) ... Printre cele mai recente dispoziții, ar trebui menționate în special cele din cele două ordonanțe din 30 iunie 1945, care servesc de fundație a ramului economic al dreptului penal moștenit din regimul Vichy. ... Secțiunea 5, 15 și 16 (denumită mai sus) din Ordonanța nr. 45-1484 permit cercetări, în vederea detectării infracțiunilor economice, ... din orice imobil economisește cele rezidențiale, de numeroase categorii de funcționari care acționează singuri, ... și de locații rezidențiale de către orice astfel de funcționari care au fost acordate autorizații speciale în acest scop de către directorul general al concurenței și afacerilor consumatorilor, care trebuie să fie însoțițiți de un consilier local sau de un ofițer superior de poliție și să opereze doar în timpul zilei. ... (2) Este evident că toate dispozițiile examinate mai sus sunt incompatibile cu principiile stabilite în decizia Consiliului Constituțional. În marea majoritate a cazurilor nu există nicio dispoziție privind revizuirea instanțelor obișnuite (de exemplu, în Codul vamal, Codul de procedură fiscală în ceea ce privește cercetările altor locuri decât cele exclusiv rezidențiale, ordonanța din 30 iunie 1945 în aceleași circumstanțe ...) 25.” Un raport din 1988 al Curții de Cassare prezintă următoarea analiză a legislației interne relevante după evenimentele în cauză: „Dreapta oficialilor fiscali, vamali și de concurență de a face cercetări și convulsii” (Studiul Bernard Hatoux, judecător al Curții de Cassare)“... (b) Efectul hotărârii din 29 decembrie 1983 este clarificat prin dispozițiile care au fost declarate invalide. ... Hotărârea Consiliului are un alt efect, după cum au respectat toți scriitorii legali. Dispozițiile ordonanței din 1945 ... ar fi căzut nedrept ale Consiliului dacă ar fi existat atunci când au fost promulgate. Prin urmare, s-a stabilit implicit că acestea sunt incompatibile cu Constituția. Deși acestea nu au putut fi declarate invalide retrospectiv, nu mai era posibil ca acestea să fie utilizate ca referință în viitor. Acest lucru este tot mai adevărat ca și în decizia Consiliului, guvernul a constatat aceeași implicare a invalidității, observată din nou de scriitori juridici, în ceea ce privește dispozițiile care creează dreptul de a face cercetări în ceea ce privește impozitarea indirectă, infracțiunile vamale și economice, care au fost acum abrogate și înlocuite de cele noi destinate să respecte cerințele Consiliului ...” 26. În hotărârea sa din 21 septembrie 1989 în Hoechst c. Comisia (cauzele unite 46/87 și 227/88 [1989] Raporturile Curții Europene (ECR) 2859), Curtea a Comunităților Europene (CJEC) a hotărât: „17. Deoarece reclamantul se bazează, de asemenea, pe cerințele care rezultă din dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului, ar trebui observat că, deși existența unui astfel de drept trebuie să fie recunoscută în ordinea juridică comunitară ca un principiu comun al legislației statelor membre în ceea ce privește locuințele private ale persoanelor fizice, același lucru nu este valabil în ceea ce privește întreprinderile, deoarece nu există divergențe neprevăzute între sistemele juridice ale statelor membre în ceea ce privește natura și gradul de protecție acordate locațiilor comerciale împotriva intervenției autorităților publice. 18. Nicio altă inferență nu trebuie să se tragă de la art. 8 ... din Convenția ... Domeniul de aplicare a acestui articol se referă la dezvoltarea libertății personale a omului și, prin urmare, nu poate fi extinsă la sediile de afaceri. În plus, trebuie remarcat că nu există nici o jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului în acest subiect. 19. Cu toate acestea, în toate sistemele juridice ale statelor membre, orice intervenție a autorităților publice în domeniul activităților private a oricărei persoane, fie fizice sau juridice, trebuie să aibă o bază juridică și să fie justificată din motivele stabilite de lege și, prin urmare, aceste sisteme oferă protecție împotriva intervenției arbitrare sau disproporționate, deși sub diferite forme. Nevoia unei astfel de protecții trebuie să fie recunoscută ca un principiu general al dreptului comunitar. În acest sens, trebuie subliniat faptul că Curtea a susținut că are competența de a determina dacă măsurile de investigare luate de Comisie în temeiul Tratatului CECA sunt excesive (alegerea din 14 decembrie 1962 în cauzele însoțite 5-11 și 13-15/62), San Michele și alții v. CJCE a reafirmat această poziție în două hotărâri din 17 octombrie 1989, Dow Benelux/Comisia (Casa 85/87, Rec., p., p. 3137, punctele 28-30), și Dow Chemical Ibérica și alții c. Comisia (Capele unite 97-99/87, p., p. 3165, punctele 14-16), din 29 aprilie 1999). 27. În hotărârea sa din 20 aprilie 1999 în Limburgse Vinyl Maatschappij NV și alții v. Comisia (T-305/94, T-307/94, T-313/94, T-316/94, T-318/94, T-315/94, T-328/94, T-328/94, T-329/94 și T-335/94), Tribunalul de Primă Instanță a Comunităților Europene a deținut: „398. ... Reclamanții argumentează că, în cursul anchetelor sale, Comisia a încălcat principiul inviolabilității domiciliului în sensul articolului 8 din CEDO, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Niemietz c. Germania, hotărârea din 16 decembrie 1992, Serie A nr. 251-B), a cărui revizuire este mai extinsă decât cea efectuată în contextul legislației comunitare ... 403. Comisia începe susținând că CEDO nu se aplică procedurilor comunitare de concurență. ... 404. În ceea ce privește fondul argumentului, Comisia consideră că relevanța jurisprudenței Curții (Hoechst și Dow Benelux, citată mai sus) nu este afectată de art. 8 din CEDO, astfel cum a interpretat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Din motivele menționate mai sus ..., argumentul trebuie înțeles ca fiind încălcarea principiului general al dreptului comunitar care asigură protecția împotriva intervenției de către autoritățile publice în domeniul activităților private a oricărei persoane, fie fizice sau juridice, care sunt disproporționate sau arbitrare (punctul (Hoechst, punctul 19; Dow Benelux, punctul 30; Cauzele însoțite 97/87, 98/87 și 99/87 Dow Chemical Ibérica v. Comisia [1989], Rec. p. 3165, punctul 16). ... – Prima parte a motivului, privind validitatea actelor formale referitoare la anchetele 419. ... În măsura în care motivele și argumentele prezentate astăzi de LVM și DSM sunt identice sau similare cu cele prezentate în acel moment de Hoechst, Curtea nu consideră niciun motiv să se îndepărteze de jurisprudența Curții. 420. În plus, această jurisprudență se bazează pe existența unui principiu general al dreptului comunitar, astfel cum se menționează mai sus, care se aplică persoanelor juridice. Faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea articolului 8 din CEDO la persoanele juridice a evoluat de la [hotărârile menționate mai sus] nu are, prin urmare, niciun impact direct asupra meritelor soluțiilor adoptate în aceste cazuri.”