CtEDO 25.04.2002 Auto

PAGES contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
25.04.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PAGES contre la FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50343/99 prezentate de Jean-Baptiste PAGINS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 21 mai 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de reclamant, Jean-Baptiste Pages, este un resortisant francez, născut în 1935 și rezident în Blănival. El este reprezentat în fața Curții de către M. Bouzidi, avocat la Curtea de Casație și la Consiliul de Stat. Circumstanțele din speță Faptele, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Prin actul notariat din 8 mai 1981, reclamantul a achiziționat toate părțile din gruparea forestieră a Lignierului situat în Cévennes și a pus, de asemenea, la dispoziție parcele, ceea ce a condus la 208 numărul de părți din grup și la 96 ha suprafața pădurii care face obiectul acestui grup. Ca urmare a unei publicități stabilite de Centrala des Păduri franceze, domnul H. și a atras atenția asupra oportunităților unei investiții în această pădure și prin actul notarial din 25 mai 1981, vânzarea a 86 de părți ale grupului forestier a fost încheiată între el însuși și reclamant la un preț de 960 000 franci. Prin actul de executor din 13 și 27 martie și 25 aprilie 1990, domnule H. l-a numit pe reclamant în fața Tribunalului de Mare Instanță din Versailles în scopul de a se pronunța nulitatea vânzării din 25 mai 1981 pe motivul că aceasta nu fusese încheiată decât ca urmare a unor manevre frauduloase și că a fost victima unui dol, deoarece masivul nu era accesibil la vehicule crumiere și că acesta era complet neexploatabil pe o suprafață de 16 hectare. El a solicitat, de asemenea, condamnarea reclamantului la rambursarea cererilor de fonduri făcute de grupul forestier împotriva sa în cursul celor nouă ani de exploatare, adică 146 200 de franci și o sumă cu titlu de despăgubiri. Prin hotărârea din 7 octombrie 1991, tribunalul l-a respins pe domnul H. din toate cererile pe motiv că nu se putea stabili nicio abatere împotriva reclamantului care ar fi putut să-și asume răspunderea. Prin hotărârea din 15 septembrie 1995, instanța de apel a lui Versailles a reformat judecata și l-a condamnat pe reclamant să plătească domnului H. 1 193 280 de franci cu dobândă la rata legală din 1 152 280 de franci începând cu data de 15 mai 1990, din 30 100 de franci începând cu data de 25 februarie 1992 și din 10 900 de franci începând cu data de 6 aprilie 1995, precum și dintr-o plată de 200 000 de franci cu titlu de despăgubiri. La 23 noiembrie 1995, reclamantul a formulat un recurs în casație invocând absența unui temei juridic al deciziei atacate în temeiul articolului 1116 din Codul civil. Prin apelul din 26 aprilie 1996, domnule H., susținând că cauzele hotărârii nu au fost soluționate, sesizează primul președinte al Curții de Casație cu privire la o cale de atac în scopul retragerii rolului în temeiul articolului 1009-1 din noul Cod de procedură civilă. Printr-o ordonanță din 5 iunie 1996, instanța deschisă asupra declarației de recurs a fost retrasă din rolul pe motiv că reclamantul nu justifica nici o diligență în sensul încheierii voinței sale de a deferi deciziei judecătorilor din fond. Printr-o cerere din 3 iulie 1998, reclamantul a solicitat restabilirea instanței judecătorești sau subsidiară a constatării că, având în vedere veniturile sale, regulamentele parțiale efectuate aveau un caracter substanțial de natură să întrerupă termenul de expirare. El a susținut că a plătit până în prezent o sumă totală de 526 000 de franci și că a executat în măsura în care mijloacele sale nu au obținut venituri suficiente pentru un astfel de anunț că din 1994 el nu a fost impozitat. Într-o memorie suplimentară, reclamantul a anunțat că, prin actul din 23 aprilie 1998, domnul H. La tribunalul de mare instanță din Versailles a fost numit pentru a se dispune împărțirea proprietății deținute de soția sa și de el însuși pentru jumătate din fiecare în vederea licitării acestui bun. El a întocmit o copie a declarațiilor domnului H. conform căreia La 13 octombrie 1995, care se referă la înscrierea provizorie făcută la 3 ianuarie 1994, luată împotriva [reclamantului] (...) (que] după ce și-a început plata datoriei, debitorul a încetat orice plată începând cu 4 februarie 1997, o sumă de 542 După ce a fost achitată (...) printr-o ordonanță din 25 noiembrie 1998, consilierul delegat de către primul președinte al Curții de Casație a constatat că termenul de expirare a instanței (...) Prevăzuse că rezultă din producție că, ținând cont de plățile efectuate de [solicitant] până la 12 martie 1996, acesta rămânea dator la 15 aprilie 1996 de 1 822 732,19 franci asupra cauzelor hotărârii; că din 160 000 de franci au fost plătiți pe fracțiune lunară de 16 000 de franci până la 6 ianuarie 1997, în timp ce dobânda cumulată s Cu toate că aceste plăți nu pot fi considerate semnificative având în vedere amploarea datoriei și în timp ce [reclamantul] stabilește că nu a fost obligată la plata impozitului pe venit în anii 1993-96, nu există niciun element care să justifice poziția sa economică globală și, în special, evoluția valorii patrimoniului său de la data hotărârii atacate ; că, în aceste condiții, regulamentele parțiale nu par să constituie acte de natură să întrerupă termenul prevăzut la art. 386 din noul Cod de procedură civilă; că, prin urmare, termenul de expirare trebuie să fie constatat la data de 5 iunie 1998 (...) dreptul intern relevant Noul Cod de procedură civilă art. 386 art. 388 Expirarea trebuie să fie solicitată sau opusă înainte de orice alt motiv; aceaceasta este de drept. Ea nu poate fi ridicată din oficiu de către judecător. art. 1009-1, în redactarea sa inițială rezultată din Decretul nr. 89-51 din 20 iulie 1989 În afara domeniilor în care recursul împiedică executarea hotărârii atacate, primul președinte poate, la cererea pârâtului și după ce a primit avizul procurorului general și al părților, să decidă retragerea rolului unei cauze în cazul în care reclamantul nu justifică executarea hotărârii atacate, cu excepția cazului în care se constată că executarea ar fi de natură să producă consecințe vădit excesive. Acesta permite reincluderea cauzei în rolul instanței pe baza justificării executării deciziei atacate. art. 1009-1, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 99-131 din 26 februarie 1999, intrat în vigoare la 1 martie 1999 În afara domeniilor în care recursul împiedică executarea deciziei atacate, primul președinte sau delegatul acestuia decide, la cererea pârâtului și după ce a primit avizul procurorului general și observațiile părților, retragerea rolului unei cauze în cazul în care reclamantul nu justifică executarea hotărârii atacate, cu excepția cazului în care acesta îi reieșise că executarea ar fi de natură să ducă la consecințe vădit excitive. Cererea pârâtului trebuie să fie prezentată, fără întârziere, din oficiu, înainte de expirarea termenelor prevăzute la articolele 982 și 991. Decizia de retragere a rolului nu trebuie să depășească suspendarea termenelor prevăzute de articolele 978 și 989. art. 1009-2, introdus prin Decretul nr. 99-131 din 26 februarie 1999 intrat în vigoare la 1 martie 1999. Termenul de expirare începe să curgă de la notificarea deciziei de retragere a rolului. Acesta este întrerupt printr-un act care manifestă fără echivoc dorința de executare. art. 1009-3, introdus prin Decretul nr. 99-131 din 26 februarie 1999 intrat în vigoare la 1 martie 1999 Primul președinte sau delegatul acestuia autorizează, cu excepția cazului în care constată expirarea, reînscrierea cauzei la rolul instanței pe baza justificării executării deciziei atacate. Termenele stabilite pârâtului prin art. 982 și 991 încep de la notificarea reincluderii cauzei la rol. dolul este o cauză de nulitate a convenției atunci când manevrele efectuate de către o parte sunt astfel, că este evident că, fără aceste manevre, cealaltă parte nu ar fi contractat. El nu se presupune, și trebuie să fie dovedit GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost privat de acces la Curtea de Casație pentru a obține un control în dreptul hotărârii pronunțate de Curtea de la Versailles la 15 septembrie 1995, în măsura în care primul președinte al Curții de Casație, care pune în aplicare art. 1009-1 din noul Cod de procedură civilă, a retras din rolul Curții de Casație la instanța de recurs și, în această privință, situația sa financiară. ÎN DREPT reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la Curtea de Casație și mai puțin la art. 6 alin. (1) din Convenție ale cărei dispoziții relevante se citesc astfel Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) privind examinarea cauzei în raport cu criteriile prevăzute de jurisprudența Curții referitoare la dreptul de acces la o instanță, cum ar fi cele prevăzute la art. 1009-1 din noul Cod de procedură civilă (a se vedea Hotărârea Annoni di Gussola și Desobrzes și Omer , 31819/96 și 3323/93/96, [Secțiunea 3] din 14 noiembrie 2000, guvernul examinează succesiv situația materială a reclamanților, valoarea condamnărilor și eficacitatea examinării lor de către primul președinte al Curții de Casație în aprecierea sa asupra posibilităților de executare a hotărârii reusite. În speță, Tribunalul arată că reclamantul nu și-a justificat situația financiară în momentul examinării cererii de retragere a recursului. ,forța este să se constate că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mai mult decât atât, deși reclamantul nu a susținut în timpul procesului de retragere a rolului, reclamantul a efectuat deja plăți în valoare de cel puțin 350 000 de franci, ceea ce ar putea presupune că anumite capacități financiare din partea sa. În ceea ce privește executarea cauzelor hotărârii, guvernul nu contestă faptul că reclamantul a efectuat plăți semnificative, adică o sumă de 526 000 de franci. Cu toate acestea, aceste plăți trebuie să fie apreciate în raport cu ansamblul capacităților contribuitive ale reclamantului. În cererea de reinscriere în rol, reclamantul a furnizat avize de neimpozitare pentru anii 1993-96, dar nu a furnizat niciun element privind patrimoniul său, în special cel imobiliar. ;judecătorul a considerat că aceste documente erau complet insuficiente în ceea ce privește veniturile reclamantului pentru a justifica o reinscriere în rol sau pentru a permite întreruperea termenului de expirare. : și-a efectuat plățile în aceeași perioadă în care pretinde a fi neimpozit și fără venit. El nu pretinde că a recurs la vreun împrumut. În cele din urmă, guvernul observă că reclamantul își plătește el însuși avocatul pentru consultanță. Guvernul concluzionează că, având în vedere posibilitatea de a ascunde de către reclamant a facultăților sale reale de contribuție, magistratul nu putea decât să considere că plățile efectuate - care au încetat, de altfel, din februarie 1997 - erau insuficiente pentru a permite reincluderea în rolul recursului și nu erau semnificative pentru întreruperea termenului de expirare. Prin urmare, decizia de radiere nu a constituit un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la Curtea de Casație. Reclamantul susține că, în cererea sa de reincludere la rolul recursului, acesta a efectuat plăți substanțiale care erau de natură să constituie un act de revocare sau să permită restabilirea rolului recursului. În observațiile sale complementare făcute în mod regulat grefei primei președinții, el reamintește că a fost atribuit la 23 aprilie 1998 de către domnul H. pentru a se dispune împărțirea unei clădiri care îi aparținea; prin urmare, au existat elemente de natură să asigure executarea executării hotărârii, deoarece nu numai că a existat o ipotecă luată de domnul H. dar chiar înainte de expirarea termenului de expirare, acesta a efectuat executarea hotărârii prin solicitarea de interdicție a casei în cauză. Președintele nu a luat în considerare garanțiile de care avea nevoie domnul H. Și nu a examinat acest motiv. Reclamantul reamintește că primul președinte a avut deja ocazia, într-o ordonanță din 5 aprilie 1994 să rețină că la data de executare, trebuie asimilat cazul în care pârâtul la recurs a obținut garanții anumite execuții, ceea ce era cazul în speță. Reclamantul consideră că guvernul ar fi fost foarte inspirat să își interogheze serviciile pentru a verifica dacă casa sa a făcut obiectul unei acțiuni de licitare și să împartă înainte de termenul de expirare ; ceea ce primul președinte nu a luat în considerare atunci când a trebuit să o facă, în special cu privire la un act interruptiv de expirare, dovedind de la propria mărturisire a domnului H. că ipoteca pe care o avea asupra acestei case era de natură să garanteze executarea hotărârii. În cele din urmă, reclamantul consideră că argumentul reclamantului cu privire la onorariile avocatului nu este un element relevant. Acesta precizează că: el face parte din bretonul populației care nu beneficiază de asistență judiciară fără a dispune de mijloacele necesare pentru a executa hotărârile pronunțate împotriva sa. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-09-25
0,96
AFFAIRE PAGES c. FRANCE
quant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait d'être privé d'accès à la Cour de cassation pour obtenir un contrôle en droit de la décision de la cour d'appel qui le condamnait. 4. La requête a été attribuée à la troisièm
CtEDO 2003-05-27
0,93
COUDRIER contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 51442/99 par Désirée COUDRIER contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 mai 2003 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka,
CtEDO 2001-05-15
0,92
SOCIETE FRANGEO S.A. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 52536/99 présentée par SOCIETE FRANGEO S.A. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 15 mai 2001 en une chambre composée de MM
CtEDO 2003-11-18
0,92
CASALTA contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 58906/00 présentée par Jacques CASALTA contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 18 novembre 2003 en une chambre compo
CtEDO 2003-01-23
0,92
A.A. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45338/99 présentée par A. A. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre composée de MM
Sursă