Büyükdere împotriva Turciei

Decizia nr. 42440/98 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune) de la Mehmet Baki BÜYÜKERE împotriva Turciei, care a stat la 30 aprilie 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja și dl V. Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 12 iunie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mehmet Baki Büyükdere, este un cetățean turc născut în 1946 și trăiește în Izmir. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl K. Gür, director general adjunct pentru Consiliul Europei și Drepturile Omului, Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 martie 1991, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, parcele expropriate de terenuri aparținând reclamantului și alți cinci acționari din Konak, Izmir. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamantului și compensarea a fost plătită lui atunci când expropriarea a avut loc. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță Izmir i-a acordat o compensare suplimentară la rata legală de 30% pe an, și anume rata aplicabilă la data hotărârii instanței.

Curtea a hotărât că funcționarea ratei statutare de dobânzi va începe de la 21 ianuarie 1991. La 14 decembrie 1993, cu privire la recursul Direcției Generale, Curtea de Casație a modificat data de funcționare a ratei statutare a dobânzii la 26 martie 1991 și a susținut decizia instanței de primă instanță. La 19 ianuarie 1998, administrația a plătit reclamantului compensația suplimentară acordată împreună cu dobânzi. Dobânzile privind compensarea suplimentară au fost calculate la rata legală aplicabilă între data hotărârii Curții de Casație în favoarea reclamantului și 31 decembrie 1997, și anume 30%. În ceea ce privește perioada după 1 ianuarie 1998, dobânzile au fost calculate la rata aplicabilă, respectiv 50%.

Între 1993 și 1999 rata inflației a fost medie de 81,7% pe an. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DE CARE RATUL STATUTORULUI DE INTERESE (30%) SĂ RUNĂ (de la 1.1.1998 rata statutară a dobânzii a fost crescută la 50%) DATA DECIZIE FINALĂ A TRIBUNALULUI DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ A COMPENSAȚIEILOR (dobânzile și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcă) DATA ȘI AMUNTUL DE PAGARE ÎN FĂRȚI (în lira turcă) 26.3.1991 14.12.1993 437.052.000 19.1.1998 1.386.016.000 COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că rata dobânzii se aplică calculului compensației suplimentare acordate pentru expropriarea terenurilor sale a fost prea scăzută.

El se plânge de asemenea întârzierea obținerii compensației suplimentare. La 9 ianuarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant, dar trimisă de avocatul său: „În calitatea mea de reprezentant al reclamantului, dl Mehmet Baki Büyükdere, am luat în considerare declarația guvernului Turciei că sunt pregătiți să facă o exgrație plata totală de 30.000 de dolari americani (USD) în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului care a fost originat în cererea nr. 42440/98.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții ... După consultarea în mod corespunzător a reclamantului, accept această ofertă și, în consecință, el renunțe la toate celelalte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii … Această declarație se face în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în conformitate cu reclamantul, am atins … ” La 15 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească ex grație reclamantului, dl Mehmet Baki Büyükdere, o sumă totală de 30.000 de dolari americani (treizeci de mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în temeiul nr. 42440/98.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în dolari americani (USD) unui cont bancar numit de către reclamant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător și este plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii emise de Curtea ... Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei...” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții.

În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

DECISION Application no. 42440/98 by Mehmet Baki BÜYÜKDERE against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 April 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr L. Caflisch , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 12 June 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mehmet Baki Büyükdere, is a Turkish national who was born in 1946 and lives in Izmir.

The respondent Government were represented by Mr K. Gür, Deputy Director General for the Council of Europe and Human Rights, Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 26 March 1991 the General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction, expropriated plots of land belonging to the applicant and other five shareholders in Konak, Izmir. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicant and compensation was paid to him when the expropriation took place. Following the applicant’s request for increased compensation, the Izmir First Instance Court awarded him additional compensation at the statutory rate of 30% per annum, namely the rate applicable at the date of the court’s decision.

The court decided that the running of the statutory rate of interest will start from 21 January 1991. On 14 December 1993, on the General Directorate’s appeal, the Court of Cassation amended the date for the running of the statutory rate of interest as 26 March 1991 and upheld the decision of the first instance court. On 19 January 1998 the administration paid the applicant the additional compensation awarded to him together with interest. The interest on the additional compensation was calculated at the statutory rate applicable between the date of the decision of the Court of Cassation in favour of the applicant and 31 December 1997, namely 30%. As regards the period after 1 January 1998 the interest was calculated at the then applicable rate, namely 50%.

Between 1993 and 1999 the rate of inflation averaged 81.7% per annum. Details are indicated in the table below:

DATE FROM WHICH THE STATUTORY RATE OF INTEREST (30%) BEGAN TO RUN

(from 1.1.1998 the statutory rate of interest was increased to 50%)

DATE OF FINAL DECISION OF COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION

(interests and legal costs are not included) (in Turkish Liras)

DATE AND AMOUNT OF PAYMENT AWARDED TO

HIM (in Turkish Liras) 26.3.1991 14.12.1993 437,052,000 19.1.1998 1,386,016,000 COMPLAINTS The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the rate of interest applied to the calculation of the additional compensation granted to him for the expropriation of his land was too low. He also complains about the delay in obtaining the additional compensation. THE LAW On 9 January 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant but sent by his lawyer: “In my capacity as the representative of the applicant, Mr Mehmet Baki Büyükdere, I have taken cognizance of the declaration of the Government of Turkey that they are prepared to make an ex gratia all-inclusive payment of 30,000 (thirty thousand) United States dollars (USD) with a view to concluding a friendly settlement of the case that originated in application no. 42440/98.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after the notification of the Court’s decision ... Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application … This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached… ” On 15 March 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant, Mr Mehmet Baki Büyükdere, an all-inclusive amount of 30,000 (thirty thousand) United States dollars (USD) with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no. 42440/98.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in United States dollars (USD) to a bank account named by the applicant and / or his duly authorised representative and shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court ... This payment will constitute the final settlement of the case… ” The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President