KÖKLUCAN v. TURKEY

Decizia nr. 44253/98 de către Mehmet KÖKLÜCAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 aprilie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja și dl V. Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 8 iunie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mehmet Köklücan, este un cetățean turc, născut în 1940 și locuiește în Nevșehir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Sarıkaya, un avocat practicant la Ankara. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl K. Gür, Director General Adjunct pentru Consiliul Europei și Drepturile Omului, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, parcele expropriate de terenuri aparținând reclamantului din districtul Mamak din Ankara. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamantului și compensarea a fost plătită lui atunci când expropriarea a avut loc. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță din Ankara i-a acordat o compensare suplimentară la rata legală de 30% pe an, adică rata aplicabilă la data hotărârii instanței. La 25 aprilie 1994, cu privire la recursul Direcției Generale, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 19 ianuarie 1998, administrația a plătit reclamantului compensația suplimentară acordată împreună cu dobânzi. Dobânzile privind compensarea suplimentară au fost calculate la rata legală aplicabilă între data hotărârii Curții de Casație în favoarea reclamantului și 31 decembrie 1997, anume 30%. În ceea ce privește perioada de după 1 În ianuarie 1998, dobânzile au fost calculate la rata aplicabilă atunci, și anume 50%. Între 1993 și 1999 rata inflației a crescut în medie de 81,7% pe an. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA CARE STATUTORUL DE INTERESE (30%) BEGAN PENTRU RUN (rata statutară a dobânzii a crescut la 50% de la 1.1.1998) DATA DECIZIE FINALĂ A CURTEA DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ A COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (nu sunt incluse interesele și costurile juridice) (în lira turcă) DATA ȘI AMUNTUL DE PĂRȚII ÎNTREI (în lira turcă) 25.07.1991 25.04.1994 3.001.200.000 19.01.1998 8.882.537.000 COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că rata dobânzii aplicată calculului compensației suplimentare acordate pentru expropriarea terenurilor sale a fost prea scăzută. El plânge, de asemenea, întârzierea obținerii compensației suplimentare. HOTĂRÂREA La 15 februarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propun să plătească ex-gratie reclamantului, dl Mehmet Köklücan, o sumă totală de 50.000 (cincăzeci de mii) de dolari americani (USD) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în temeiul nr. 44253/98. Această sumă care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuieli juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în dolari americani unui cont bancar numit de către reclamant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător și este plătit în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] a Curții ... Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei...” La 21 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „În calitatea mea de reprezentant al reclamantului, dl Mehmet Köklücan, am luat în considerare declarația guvernului Turciei că sunt pregătite să facă o exgrație plată totală de 50.000 de dolari americani (50 mii de dolari americani) în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului care a fost originat în cererea nr. 44253/98. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în dolari americani unui cont bancar numit de către reclamant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte ... după consultarea corectă a reclamantului, accept propunerea și, în consecință, el renunțe la toate celelalte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii .... Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în conformitate cu reclamantul, am atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Vincent Berger Georg Ress Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 44253/98

by Mehmet KÖKLÜCAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30

April 2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 8 June 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Mehmet Köklücan, is a Turkish national, who was born in 1940 and lives in Nevșehir. He was represented before the Court by Mr S. Sarıkaya, a lawyer practising in Ankara. The respondent Government were represented by Mr K. Gür, Deputy Director General for the Council of Europe and Human Rights, Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In 1990 the General Directorate of National Roads and Highways

(Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

), a state body responsible,

inter alia

, for motorway construction, expropriated plots of land belonging to the applicant in Mamak district in Ankara. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicant and compensation was paid to him when the expropriation took place.

Following the applicant’s request for increased compensation, the Ankara First Instance Court awarded him additional compensation at the statutory rate of 30% per annum, namely the rate applicable at the date of the court’s decision. The court decided that the running of the statutory rate of interest will start from 25 July 1991.

On 25 April 1994 upon the General Directorate’s appeal, the Court of Cassation upheld the decision of the first instance court.

On 19 January 1998 the administration paid the applicant the additional compensation awarded to him together with interest. The interest on the additional compensation was calculated at the statutory rate applicable between the date of the decision of the Court of Cassation in favour of the applicant and 31 December 1997, namely 30%. As regards the period after 1

January 1998 the interest was calculated at the then applicable rate, namely 50%.

Between 1993 and 1999 the rate of inflation averaged 81.7% per annum.

Details are indicated in the table below:

DATE FROM WHICH THE STATUTORY RATE OF INTEREST (30%) BEGAN TO RUN

(the statutory rate of interest was increased to 50% from 1.1.1998)

DATE OF FINAL DECISION OF

COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION

(interests and legal costs are not included)

(in Turkish Liras)

DATE AND AMOUNT OF PAYMENT AWARDED TO HIM

(in Turkish Liras)

25.07.1991

25.04.1994

3,001,200,000

19.01.1998

8,882,537,000

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the rate of interest applied to the calculation of the additional compensation granted to him for the expropriation of his land was too low. He also complains about the delay in obtaining the additional compensation.

THE LAW

On 15 February 2002 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay

ex gratia

to the applicant, Mr Mehmet Köklücan, an all-inclusive amount of 50,000 (fifty thousand) United States dollars (USD) with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no. 44253/98. This sum which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in United States dollars to a bank account named by the applicant and / or his duly authorised representative and shall be payable within three months from the date of notification of the Court’s [decision] ... This payment will constitute the final settlement of the case....”

On 21 March 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative:

“In my capacity as the representative of the applicant, Mr Mehmet Köklücan, I have taken cognizance of the declaration of the Government of Turkey that they are prepared to make an

ex gratia

all-inclusive payment of 50,000 (fifty thousand) United States dollars (USD) with a view to concluding a friendly settlement of the case that originated in application no. 44253/98. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in United States dollars to a bank account named by the applicant and / or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court ...

Having duly consulted the applicant, I accept the proposal and he, in consequence, waives all other claims against Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application....

This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article

37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, the case should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President