CRILLY v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 12895/02 de William Hope Fowler CRILLY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 30 aprilie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Palm Makarczyk Maruste Pavlovschi judecători și dl M. O’Boyle Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 26 septembrie 2000, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, William Hope Fowler Crilly, este un național al Regatului Unit, născut în 1947 și locuiește în Exmouth, Devon. El este reprezentat în fața Curții de către John Michael Warren Savage of Total Contability Services of Truro, Cornwall. Soția reclamantului a murit brusc la 10 martie 1997. Soția reclamantului a fost văduvă încă de atunci. La 24 februarie 2000, reprezentantul reclamantului a formulat o cerere oficială pentru o alocație fiscală pentru pierderi în temeiul articolului 262 din Legea 1988 privind impozitele pe venituri și societăți („Legea 1988”) în numele reclamantului pentru anii 1996/7 și 1997/8. Revenuul intern a respins cererea la 13 Reprezentantul reclamantului a răspuns prin scrisoarea din 16 martie 2000 și din nou la 4 august 2000, susținând că refuzul a fost discriminatoriu și contrar convenției. Revenuul intern a răspuns la 11 august 2000, menținând decizia de a refuza alocația. Reprezentantul reclamantului a scris, de asemenea, Cancelarului Exchequer, în numele căruia divizia fiscală personală a Revenuului Intern a răspuns la 19 septembrie 2000, confirmand că reclamantul, în calitate de bărbat, nu are dreptul la alocație. Dacă reclamantul era femeie, ar fi fost calificat în temeiul Legii 1988 pentru deducerea impozitului total GBP 543,00 pentru exercițiul fiscal 1996/7 și 1997/8. Legea și practicile interne relevante Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea privind impozitele asupra veniturilor și societăților din 1988 prevede: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție trăiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru anul respectiv, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată în secțiunea 257A alineatul (1) pentru anul respectiv.” Reclamantul se plânge că legislația fiscală britanică este discriminată împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. El susține, de asemenea, că nu are niciun remediu eficace în temeiul articolului 13 din Convenție. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul se plânge că legislația fiscală britanică discrimina împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamantul se plânge, de asemenea, că a fost discriminat în comparație cu alți oameni care au fost plătiți sume echivalente cu alocația impozitului pentru pierderi. Curtea constată că oamenii în cauză au primit aceste plăți în soluționarea prietenoasă a cererilor care au fost comunicate guvernului de către această Curte. Curtea consideră că reclamantul în acest caz nu se află într-o situație analogă cu acei oameni și, prin urmare, concluzionează că acest aspect al cererii este evident nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. (3) Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate inadmisibil ca parte din cerere să se plângă de discriminare în comparație cu alți oameni care au fost plătiți sume echivalente cu alocația impozitului pentru pierderi; hotărăște suspendarea examinării restului cererii. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpää

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 12895/02

by William Hope Fowler CRILLY

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30

April 2002

as a Chamber composed of

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

A.

Pastor Ridruejo

,

Mrs

E.

Palm

,

Mr

J.

Makarczyk

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

judges

,

and Mr M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced on 26 September 2000,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, William Hope Fowler Crilly, is a United Kingdom national, born in 1947 and living in Exmouth, Devon. He is represented before the Court by John Michael Warren Savage of Total Accounting Services of Truro, Cornwall.

A.

The circumstances of the case

The applicant’s wife died suddenly on 10 March 1997. The applicant has been a widower ever since.

On 24 February 2000, the applicant’s representative made a formal claim for a bereavement tax allowance under section 262 of the Income and Corporation Taxes Act 1988 (“the 1988 Act”) on behalf of the applicant for the years 1996/7 and 1997/8. The Inland Revenue rejected the claim on 13

March 2000 on the ground that the applicant was not a woman. The applicant’s representative replied by letter on 16 March 2000, and again on 4 August 2000, arguing that the refusal was discriminatory and contrary to the Convention. The Inland Revenue responded on 11 August 2000, maintaining its decision to refuse the allowance. The applicant’s representative wrote also to the Chancellor of the Exchequer, on whose behalf the Personal Tax Division of the Inland Revenue replied on 19

September 2000, confirming that the applicant, as a man, was not entitled to the allowance.

If the applicant were a woman, he would have qualified under the 1988 Act for a tax deduction totally GBP 543.00 for the fiscal years 1996/7 and 1997/8.

B.

Relevant domestic law and practice

Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provides:

“Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled

–

(a)

for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and

(b)

(unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”

COMPLAINTS

The applicant complains that British tax legislation discriminates against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1. He also complains that he has been discriminated against as compared with other men who have been paid sums equivalent to the bereavement tax allowance. He contends also that he has no effective remedy under Article 13 of the Convention.

THE LAW

Article 14 provides:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 1 of Protocol No. 1 provides:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

For these reasons, the Court unanimously

Declares

inadmissible that part of the application complaining about discrimination as compared with other men who have been paid sums equivalent to the bereavement tax allowance;

Decides

to

adjourn

the examination of the remainder of the application.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President