Wilkinson împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 27869/05 de Adrian WILKINSON împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 18 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președintele Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 iulie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Adrian Wilkinson, este un național britanic care s-a născut în 1951 și trăiește în Lancashire. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. J. Welsh, avocat practicant la Londra.

Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Whowersley al Oficiului de Externe și Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 23 iunie 1999. La 13 noiembrie 2000, reclamantul a formulat o cerere de acordare de impozitare a lichidei de datorie („WBA”) la Revenuul Intern („IR”). La 11 decembrie 2000, el a fost informat că reclamația sa nu a putut fi acceptată deoarece în dreptul Regatului Unit nu exista nicio bază care să permită văduvilor să solicite acest beneficiu. La 27 februarie 2001, reclamantul a scris înapoi la IR și la 5 martie 2001 au reiterat răspunsul lor.

La 9 martie 2001, reclamantul a introdus o procedură în fața Curții Înalte în temeiul Actului privind drepturile omului din 1998. Cererea sa a fost respinsă la 14 februarie 2002. La 18 iunie 2003, recursul reclamantului a fost respins de Curtea de Apel și la 5 mai 2005, Camera de Lords a respins apelul său în continuare, declarând că IRC nu are nici o putere în temeiul legislației naționale pentru efectuarea acestor plăți. Legea și practica interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00 , 63475/00, 63484/00 și 63468/00 , hotărârea din 26 martie 2007. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților Regatului Unit de a-i acorda WBA sau echivalentul a constituit o discriminare din motive de sex contrar articolului 14 din Convenție luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Prin scrisorile din 11 septembrie 2008 și 24 septembrie 2008 reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Wilkinson a fost oferit 600 euro în ceea ce privește costurile cererii sale pentru WBA și că el a acceptat oferta și a primit plată. Prin scrisoarea din 10 octombrie 2008 reprezentanții reclamantului au fost informați că Curtea ar lua în considerare solicitările din lista cazurilor după soluționarea prietenoasă atinsă. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește WBA. Este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții).

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 27869/05 by Adrian WILKINSON against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18 November 2008 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President , Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges , and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 26 July 2005, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Adrian Wilkinson, is a British national who was born in 1951 and lives in Lancashire. He was represented before the Court by Mr J. Welsh, a lawyer practising in London.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 23 June 1999. On 13 November 2000 the applicant made a claim for Widow’s Bereavement Tax Allowance (“WBA”) to the Inland Revenue (“IR”). On 11 December 2000 he was informed that his claim could not be accepted because there was no basis in United Kingdom law allowing widowers to claim this benefit. On 27 February 2001 the applicant wrote back to the IR and on 5 March 2001 they reiterated their reply.

On 9 March 2001, the applicant brought proceedings before the High Court under the Human Rights Act 1998. His claim was dismissed on 14 February 2002. On 18 June 2003 the applicant’s appeal was dismissed by the Court of Appeal and on 5 May 2005 the House of Lords dismissed his further appeal stating that the IRC had no power under national law to make such payments. B. Relevant domestic law The relevant domestic law and practice are described in the Court’s judgment in the case of Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom , nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26 March 2007. COMPLAINT The applicant complained that the United Kingdom authorities’ refusal to grant him WBA or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW By letters of 11 September 2008 and 24 September 2008 the applicant’s representative notified the Court that Mr Wilkinson had been offered 600 euros in respect of the costs of his claim for WBA and that he had accepted the offer and received payment. By a letter of 10 October 2008 the applicant’s representatives were informed that the Court would consider striking the application out of the list of cases following the friendly settlement reached. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of WBA. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President