FULLICK v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 27992/02 de Brian FULLICK împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 24 iunie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 24 octombrie 2001, având în vedere decizia parțială din 12 noiembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Brian Fullick, este un național britanic care s-a născut în 1940 și locuiește în Motherwell. El a fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 2 ianuarie 1993. În iunie 1998, reclamantul a făcut o anchetă cu privire la plata beneficiilor supraviețuitorilor securității sociale cu Agenția de Beneficii și a fost informat că el nu a avut dreptul la niciun beneficiu. La 29 mai 2001, reclamantul a efectuat o anchetă suplimentară cu Agenția de Beneficii și la 11 iunie 2001 a fost informat că nu are dreptul la niciun beneficiu deoarece nu a fost o femeie. În septembrie 2001, reclamantul a formulat o cerere de acordare de impozitare a lichidei de răzbunare („WBA”) la Revenuul Intern pentru anii 1997-1998. La 5 septembrie 2001, el a fost informat că reclamația sa nu a putut fi acceptată deoarece nu exista nicio bază în legislația Regatului Unit care permite văduvilor să solicite acest beneficiu. La 19 septembrie 2001, reclamantul a fost informat de veniturile interne că, în conformitate cu soluționarea în alt caz care ridică probleme similare, reclamația sa a fost înregistrată ca fiind deschisă și că va fi contactat din nou în ceea ce privește rezultatul. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu este plătită astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul dreptului Regatului Unit. Legea internă relevantă Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, 26 martie 2007. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților Regatului Unit de a-i acorda WBA sau echivalent a constituit discriminare pentru motive de sex contrar articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA La 11 aprilie 2007, Registrul a solicitat reprezentanților reclamantului să confirme până la 22 mai 2007 dacă s-a ajuns la o soluție prietenoasă în cazul reclamantului în urma deciziei Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit (citat mai sus) și, în caz contrar, să prezinte cererile sale în temeiul articolului 41 din Convenție. Reprezentanții reclamantului nu au răspuns. Prin scrisoarea din 26 februarie 2008, trimisă prin post înregistrat, reprezentanții reclamantului au fost notificați că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. A fost atrasă atenție la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Din nou reprezentanții reclamantului nu a răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se elimine restul cererii din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a lovi restul cererii din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 27992/02

by Brian FULLICK

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24

June 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 24 October 2001,

Having regard to the partial decision of 12 November 2002,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Brian Fullick, is a British national who was born in 1940 and lives in Motherwell. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 2 January 1993.

In June 1998 the applicant made an enquiry about the payment of social security survivors’ benefits with the Benefits Agency and was told that he was not entitled to any benefit.

On 29 May 2001 the applicant made a further enquiry with the Benefits Agency and on 11 June 2001 he was told that he was not entitled to any benefit because he was not a woman.

In September 2001 the applicant made a claim for Widow’s Bereavement Tax Allowance (“WBA”) to the Inland Revenue for the years 1997-1998. On 5 September 2001 he was informed that his claim could not be accepted because there was no basis in United Kingdom law allowing widowers to claim this benefit.

On 19 September 2001 the applicant was informed by the Inland Revenue that pursuant to the settlement in another case raising similar issues, his claim had been registered as open and that he would be contacted again regarding the outcome.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The relevant domestic law and practice are described in the Court’s judgment in the case of

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom

, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, 26

March

2007.

COMPLAINT

The applicant complained that the United Kingdom authorities’ refusal to grant him WBA or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

On 11 April 2007 the Registry requested the applicant’s representatives to confirm by 22 May 2007 whether a friendly settlement had been reached in the applicant’s case following the decision in

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom

(cited above) and if not, to submit his claims under Article 41 of the Convention. The applicant’s representatives did not reply.

By letter dated 26 February 2008, sent by registered post, the applicant’s representatives were notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired and that no extension of time had been requested. Attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. Again the applicant’s representatives did not reply.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the remainder of the application out of the list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President