ASPINALL v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
ASPINALL v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2002)
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 66506/01 de Kenneth ASPINALL împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 30 aprilie 2002 în calitate de ședință compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Palm Makarczyk Maruste Judici Pavlovschi și dl M. O’Boyle Având în vedere cererea depusă la 21 februarie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Kenneth Aspinall, reclamantul este național din Regatul Unit, născut la 11 iulie 1951 și locuiește în Liverpool. El este reprezentat în fața Curții de către Jacky Starling, avocat practicant la Londra. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul și soția sa au fost căsătoriți în 1976 și au avut doi copii, născuți în 1980 și 1983. Soția reclamantului a murit la 21 octombrie 1998. La 28 aprilie 2000, reclamantul a solicitat Agenția de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o indemnizație a mamei văduve, și ulterior pensia unei văduve, plătită în temeiul Legii de securitate socială și beneficii din 1992 („Legea din 1992”). El a fost informat la 8 mai 2000 că Agenția de Beneficii nu a putut accepta cererea sa ca fiind o cerere valabilă, deoarece în acel moment nu exista nici o legislație care să ofere un echivalent al beneficiilor văduvelor viovenilor în cauză. Se afirmă că nu are niciun drept de recurs, deoarece afirmația sa nu a fost luată în considerare. Reclamantul a răspuns la Agenția de Beneficii la 9 mai 2000 indicând că dorește să își mențină cererea, în urma căreia Agenția de Beneficii i-a trimis un formular de credit pe care reclamantul le-a completat în mod corespunzător. Mai 2000 a fost refuzată cererea sa pe baza faptului că el nu este o femeie. Reclamantul a făcut apel pentru motive de discriminare sexuală. La 22 august 2000, recursul a fost respins, Tribunalul de Apel confirmă în mod expres decizia din 26 mai 2000. La 6 octombrie 2000, reclamantul a reaplicat pentru văduve” beneficiile, citate în susținerea aplicării sale, a Actului privind drepturile omului 1998, care a intrat în vigoare la 2 octombrie 2000. Agenția beneficiilor a răspuns la 25 octombrie 2000 indicând că nu a putut determina cererea deoarece reclamantul a fost deja refuzat beneficiile la 26 mai 2000 și că decizia respectivă a fost confirmată ulterior de Tribunalul de recurs. Această decizie a fost confirmată printr-o altă scrisoare a Agenției Beneficiare din data de 12 ianuarie 2001, care a indicat că Legea privind drepturile omului nu a condus la nicio modificare a legislației primare relevante și că decizia Tribunalului de Apel din 22 august 2000 nu a putut fi înlocuită. La 9 iulie 2001, reclamantul a solicitat la Revenuul Intern pentru o alocație fiscală pentru pierderi. Retragerea a fost refuzată la 13 iulie 2001 din cauza faptului că reclamantul nu este o femeie. Legea și practica internă relevantă În temeiul legislației Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv plata Viduvei, alocarea mamei văduvă și pensia de văduvă, sunt plătite în afara Fondului Național de Asigurări. Prin secțiunea 1 din Legea din 1992, fondurile necesare pentru a plăti astfel de prestații trebuie să fie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigătorii, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari ale Fondului de către Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Salariu pentru văduvă în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă are dreptul la plata unei văduve (în prezent, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) ea este sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit, sau el nu a avut atunci dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program de la Legea 1992. 2. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Indemnitatea mamei văduvăzi se ridică în prezent la 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. 3. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie de o văduvă în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduvă în momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Dacă reclamantul era o femeie, el ar putea aștepta cu nerăbdare dreptul la pensia unei văduvi, în viitor, atunci când el nu ar mai avea dreptul la alocarea mamei văduvă. 4. Pe parcursul perioadei în cauză, termenele pentru a solicita plata văduvei și alocația mamei văduvă au fost stabilite în Regulamentul privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 (Instrumentul de plată 1987/1968), art. 19 (modificat) din care se prevede: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – (...) (g) beneficiul văduvului;(...)” 5. Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru acest an, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru acel an.” 6. Legea privind Reforma de bunăstare și pensii 1999 Legea privind reforma de bunăstare și pensii („Legea 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, Alocarea părinților văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele sunt plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lip. Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Viduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea continuă să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduvă și la pensiunea de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că legislația britanică de securitate socială discrimină împotriva lui și a soției sale îndepărtate și că legislația britanică de impozitare discrimină împotriva lui, din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată atât cu art. 8 din Convenția, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. El invocă, de asemenea, art. 13 din Convenția. Reclamantul se plânge că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială este discriminată împotriva acestuia și a soției sale îndepărtate din cauza sexului, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenția, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. El face o plângere similară cu privire la discriminarea împotriva lui din motive de sex în ceea ce privește legislația fiscală britanică. El se plânge de o încălcare continuă a morții soției sale în 1998. El invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie .... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării ....” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 2. Reclamantul susține că, dacă ar fi fost femeie și soția lui ar fi fost bărbat, ar fi fost conștient de dreptul său la beneficiile văduvei în cazul morții ei. El susține că acest drept ar fi inclus Plata Veuvei. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând că este victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau a protocoalelor sale”. Pentru a pretinde că este victimă de o încălcare, o persoană trebuie să fie afectată direct de măsura impugnată (a se vedea, de exemplu, protocoalele în cauză). Buckley v. Hotărârea Regatului Unit din 25 septembrie 1996, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-IV, p. 1288, §§ 56-59 și decizia Valmont v. Regatul Unit din 23 martie 1999, nepublicată). În acest caz, în perioada dintre moartea soției sale la 21 octombrie 1998 și 28 aprilie 2000, nu se poate spune că reclamantul a fost direct afectat de discriminarea a căror plânge, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a făcut nicio cerere nu ar avea dreptul la beneficiile văduvelor în temeiul legislației interne. În special, ea nu ar fi avut dreptul la plata unei văduve, care trebuie să fie solicitată pentru trei luni de la moarte. În consecință, pentru perioada 21 octombrie 1998-28 aprilie 2000, reclamantul nu poate pretinde că a fost victimă de o încălcare a drepturilor sale în temeiul Convenției și al Primului Protocol și că aplicarea, în măsura în care se referă la neautorizarea beneficiilor văduvelor în această perioadă, este incompatibilă ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie declarată inadmisibilă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de discriminarea suferită de soția sa răpită în ceea ce privește decizia de a refuza beneficiile văduvelor. Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar fi putut fi suferită de soția îndepărtată a reclamantului, reclamantul poate pretinde că este o victimă a presupusei încălcări, rezultând că acest aspect al plângerii este, de asemenea, incompatibil ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. (4) Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului acestei plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunte guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului, în legătură cu cererea sa de beneficii a văduvelor, referitoare la discriminarea suferită de el în cursul perioadei de după 28 aprilie 2000; hotărăște să suspende examinarea plângerii reclamantului de discriminare în legătură cu cererea de alocare a taxei pentru răbdare; declara inadmisibilă restul cererii. Michael O’Boyle Matti Președintele grefierului Pellonpää