LEMOINE contre la FRANCE

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65811/01 prezentate de Martial LEMOINE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 august 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Martial Lemoine, este un resortisant francez, născut în 1936 și rezident la Paris. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Pe durata vieții sale, soția reclamantului deținea un apartament în Paris. La decesul său, acesta a devenit proprietatea indivizibilă a H.L., R.L., L.A. și a reclamantului. În timp ce reclamantul fusese considerat până atunci reprezentant al diviziei, în cadrul unei adunări generale reunite la 31 mai 1995, apoi lichidatorul i-a negat mandatul și a recunoscut că cumnatul său îi putea reprezenta pe ceilalți coindiviviari.

Reclamantul a numit în fața Tribunalului de Mare Instanță din Paris sindicatul coproprietarilor la 25 iulie 1995, pentru a obține anularea adunărilor generale din 31 mai 1995 și din 7 februarie 1996, precum și condamnarea sindicatului coproprietarilor la plata despăgubirilor. Întrucât reclamantul nu a prezentat o copie a acestei asignări secretariatului grefei în termen de patru luni, a trebuit să readmite sindicatul la 19 martie 1996. Prin hotărârea din 14 februarie 1997, Tribunalul de Mare Instanță din Paris a respins cererile reclamantului. Reclamantul a formulat o cerere împotriva acestei hotărâri la 12 martie 1997. Prin Hotărârea din 5 noiembrie 1998, Curtea de Apel din Paris a confirmat hotărârea prezentată în toate dispozițiile sale.

Reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri. Prin Hotărârea din 11 octombrie 2000, Curtea de Casație a Casa și a anulat hotărârea pronunțată, cu excepția faptului că declarase că reclamantul inadmisibil în cererea sa de anulare a adunării generale din 7 februarie 1996. Curtea a retrimis cauza și părțile în statul în care se aflau înainte de hotărârea menționată și le-a trimis în fața instanței de apel din Versailles. Consilierul pentru punerea în funcțiune a instanței de trimitere stabilește următorul program: avocații ar trebui să încheie înainte de 15 noiembrie 2001, ordonanța de închidere ar fi pronunțată la 16 mai 2002 și la tribunalul din Versailles ar avea loc la 13 noiembrie 2002 GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a putut lua cuvântul în fața instanței de apel și că nu a putut să se apere singur.

Pe același temei, se plânge de durata procedurii. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Pe același temei, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil. În această privință, se plânge că nu a putut să se apere pe sine însuși și să ia cuvântul în fața instanței de apel.

Curtea arată că reclamantul nu a ridicat, nici măcar în esență, acest aspect în sprijinul recursului său în Casație împotriva hotărârii Tribunalului din Paris din 5 noiembrie 1998. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea spătarului reclamantului întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle A.B. Baka Premier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 65811/01 présentée par Martial LEMOINE contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , Gaukur Jörundsson , L. Loucaides , C. Bîrsan , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 août 1999, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Martial Lemoine, est un ressortissant français, né en 1936 et résidant à Paris. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. De son vivant, la femme du requérant était propriétaire d’un appartement à Paris.

A son décès, celui-ci devint la propriété indivise de H.L., de R.L., de L.A. et du requérant. Alors que le requérant avait jusque-là été considéré comme le représentant de l’indivision, lors d’une assemblée générale réunie le 31 mai 1995, puis par la suite, le syndic lui dénia son mandat et admit en revanche que son beau-frère pouvait représenter les autres coïndivisaires. Le requérant assigna devant le tribunal de grande instance de Paris le syndicat des copropriétaires le 25 juillet 1995, pour obtenir l’annulation des assemblées générales du 31 mai 1995 et du 7 février 1996, et la condamnation du syndicat des copropriétaires à lui payer des dommages et intérêts. Le requérant n’ayant pas remis copie de cette assignation au secrétariat-greffe dans un délai de quatre mois, il dût réassigner le syndicat le 19 mars 1996. Par jugement du 14 février 1997, le tribunal de grande instance de Paris rejeta les demandes du requérant.

Le requérant interjeta appel contre ce jugement le 12 mars 1997. Par arrêt du 5 novembre 1998, la cour d’appel de Paris confirma le jugement déféré en toutes ses dispositions. Le requérant se pourvut en cassation contre cet arrêt. Par arrêt du 11 octobre 2000, la Cour de cassation cassa et annula l’arrêt déféré, sauf en ce qu’il avait déclaré le requérant irrecevable en sa demande d’annulation de l’assemblée générale du 7 février 1996. Elle remit la cause et les parties dans l’état où elles se trouvaient avant ledit arrêt et les renvoya devant la cour d’appel de Versailles.

Le conseiller de la mise en état de la cour d’appel de renvoi fixa le programme suivant : les avocats devraient conclure avant le 15 novembre 2001, l’ordonnance de clôture serait rendue le 16 mai 2002 et l’audience se tiendrait devant la cour d’appel de Versailles le 13 novembre 2002. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de n’avoir pas pu prendre la parole devant la cour d’appel et de n’avoir pas pu se défendre seul. Sur le même fondement, il se plaint de la durée de la procédure. EN DROIT 1. Le requérant se plaint de ce que sa cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable.

Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention qui se lit comme suit : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement. 2. Sur le même fondement, le requérant se plaint de ce que sa cause n’a pas été entendue équitablement. A cet égard, il se plaint de n’avoir pas pu se défendre lui-même et prendre la parole devant la cour d’appel.

La Cour relève que le requérant n’a pas soulevé, même en substance, ce grief à l’appui de son pourvoi en cassation contre l’arrêt de la cour d’appel de Paris du 5 novembre 1998. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant tiré de la durée de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. S. Dollé A.B. Baka Greffière Président