CtEDO 07.05.2002 Auto

NUTI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NUTI contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 60662/00 prezentată de Serena NUTI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 7 mai 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinta Lorenzen Vajić Levits Bototarova dnii Kovler Zagrebelsky, judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 3 aprilie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat cu privire la aceasta, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1949 și rezident în Florența. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul S. Romei, avocat în baroul Florenței. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. D.S. și L.M. au deținut un apartament în Florența, pe care l-au închiriat în L.R. Printr-un act notificat la 9 martie 1990, proprietarii l-au informat pe chiriaș cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1990, și l-au rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-o ordonanță din 11 iulie 1990, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 decembrie 1992. Această hotărâre a devenit executorie la 7 decembrie 1990. Între timp, reclamanta a devenit proprietară a apartamentului și a decis să continue procedura de deportare. La 19 decembrie 1992, recurenta a făcut o declarație solemnă că avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-l face locuinta proprie. La 9 ianuarie 1993, reclamanta a adresat locatarului comanda de a elibera apartamentul. La 3 februarie 1993, aceasta i-a comunicat la lit. (a) că deportarea va fi executată la 17 martie 1993 prin intermediul executorului justiției. În perioada 17 martie 1993 - 24 noiembrie 1998, executorul judiciar a făcut obiectul a douăsprezece tentative de expulzare care au eșuat toate prin eșec, reclamanta neputând beneficia de asistență publică. La 12 iulie 1999, invocând art. 6 din Legea nr. 441/98, locatarul a solicitat judecătorului să suspende procedura de deportare. La data de 12 martie 2001, instanța de judecată a stabilit data reluării procedurii la 25 septembrie 2002. Recurenta nu și-a recuperat apartamentul. ÎN De asemenea, recurenta se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata procedurii de expulzare și de negare a dreptului său de acces la o instanță. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne. Ea ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență publică. Recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda ajutor de stat. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-27
0,96
SPALLETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61666/00 présentée par Giuliana SPALLETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.
CtEDO 2002-05-23
0,96
FEDERICI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62764/00 présentée par Mario FEDERICI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-05-07
0,96
GIULIANI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62842/00 présentée par Alessandra GIULIANI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de M me F.
CtEDO 2002-05-30
0,96
LO TUFO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 64663/01 présentée par Alessandra et Ilaria LO TUFO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 30 mai 2002 en une chambre composée
CtEDO 2002-10-17
0,96
RECCHI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67796/01 présentée par Filippo Maria RECCHI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de
Sursă