CtEDO 07.05.2002 Auto

CASE OF AMATO DEL RE v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF AMATO DEL RE v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE AMATO DEL RE v. ITALY (Documentul nr. 44968/98) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 7 mai 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Amato Del Re v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Ferrari Bravo Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovlers judecătorii și judecătorii E. Fribergh Secțiunii Grefierul deliberat în privat la 18 aprilie 2002, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 44968/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Ester Amato Del Re („reclamantul”), la 10 iunie 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dl L. Cirillo, avocat care practică la Napoli. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Octombrie 2001, după ce au obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 28 februarie 2002 și la 13 martie 2002, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale propunendu-se o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Napoli, pe care l-a lăsat P.S. și după moartea sa către soțul său și copiii săi. Într-o scrisoare a servit chiriașilor la 22 octombrie 1984, reclamantul le-a informat de intenția ei de a încheia închiriere și le-a convocat să apară în fața magistratului Napoli. Prin decizia din 28 ianuarie 1985, care a fost făcută executivă la 30 septembrie 1987, Magistratul Napoli a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 4 mai 1988 10. La 23 ianuarie 1990, reclamantul a notificat chiriașii care le-au solicitat să părăsească sediul. 11. La 6 aprilie 1990, ea a informat chiriașii că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 13 aprilie 1990. Între 13 aprilie 1990 și 14 aprilie 1998, judecătorul a făcut douăzeci și unu încercări de recuperare a posesiunii. 12. La 14 aprilie 1998, reclamantul a recuperat posesia apartamentului, deoarece la 13 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 7.230,40 € (sapte mii două sute treizeci și patruzeci de euro) (adică 14.000.000 de ITL) dnei Ester Amato del Re, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate sub nr. 44968/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 28 februarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Italiei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 7.230,40 € (sapte mii două sute treizeci și patruzeci de euro) (de exemplu, 14.000.000 de ITL) care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și pentru doamna Ester Amato del Re, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 44968/98 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 17. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. A făcut în limba engleză și notificat în scris la 7 mai 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă