- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 mai 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Fusco împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Prima secțiune CAUZĂ DE FUSCO c. ITALIA (Doc. nr. 42609/98) JUGEMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 7 mai 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Fusco c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L.
Rozakis Președintele dnei Tulkens Ferrari Bravo Lorenzen Doamna Vajić Levits și dl E. Grefierul secțiunii Fribergh, deliberat în privat la 18 aprilie 2002, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 42609/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Fabrizio Fusco („reclamantul”), la 9 iunie 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Maccauro, avocat care practică în Centurano (Caserta). Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito.
Reclamantul s-a plâns de incapacitatea sa prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 4 octombrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat componența secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 14 martie 2002 și la 19 martie 2002 reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTILE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Caivano (Naples), pe care l-a lăsat să-l aducă A.I.
Într-o scrisoare înregistrată din 11 martie 1987, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 martie 1987. Decembrie 1987 și a cerut-o să abandoneze locația până la data respectivă. Într-o scrisoare servită la chiriașul la 16 ianuarie 1988, reclamantul a reiterat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața judecătorului Afragola (Naples). 10. Prin decizia din 22 martie 1989, care a fost pus în aplicare la 5 aprilie 1989. La 15 martie 1990, judecătorul Afragola a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediul să fie anulat până la 5 iulie 1990. 11. La 15 martie 1990, reclamantul a notificat locatarului care a solicitat ca ea să abandoneze sediul.
12. La 27 aprilie 1993 a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 18 mai 1993. 13. La 15 iulie 1993, reclamantul a făcut o declarație legală că a cerut urgent ca locație pentru el însuși. 14. Între 15 mai 1993 și 1 decembrie 1998, judecătorul a făcut douăsprezece încercări de recuperare a posesiunii. 15. Fiecare încercare a dovedit eșuat, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 16. La 7 aprilie 2001, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. DREPTUL 17. La 19 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 6,197,48 Euros (ses mii o sută nouăzeci și nouăzeci șapte euro și patruzeci și opt de cenți) (120.000 Lira italiană) Fabrizio Fusco în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 42609/98.
Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii emise de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz.
Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 18. La 14 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispus să plătească o sumă totală de 6.197.48 Euro (s șase mii o sută nouăzeci și nouăzeci și șapte de euro și patruzeci și opt de cenți) care să acopere prejudiciu material și moral și costuri pentru dl. Fabrizio Fusco, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42609/98, în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice afirmații suplimentare privind Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță.
Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 20. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
A făcut în limba engleză și notificat în scris la 7 mai 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis
FIRST SECTION
CASE OF FUSCO v. ITALY (Application no. 42609/98) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 7 May 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Fusco v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr L. Ferrari Bravo , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr A. Kovler , judges , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having deliberated in private on 18 April 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 42609/98) against the Italian Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mr Fabrizio Fusco (“the applicant”), on 9 June 1998.
The applicant was represented by Mr G. Maccauro, a lawyer practising in Centurano (Caserta). The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr V. Esposito.
The applicant complained about his prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of his apartment and about the duration of the eviction proceedings.
The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 4 October 2001, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed First Section.
On 14 March 2002 and on 19 March 2002 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant is the owner of an apartment in Caivano (Naples), which he had let to A.I.
In a registered letter of 11 March 1987, the applicant informed the tenant that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1987 and asked her to vacate the premises by that date.
In a writ served on the tenant on 16 January 1988, the applicant reiterated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Afragola (Naples) Magistrate.
By a decision of 22 March 1989, which was made enforceable on 5 April 1990, the Afragola Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 5 July 1990.
On 15 March 1990, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.
On 27 April 1993 she served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 18 May 1993.
On 15 July 1993, the applicant made a statutory declaration that he urgently required the premises as accommodation for himself.
Between 15 May 1993 and 1 December 1998, the bailiff made twelve attempts to recover possession.
Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
On 7 April 2001, the applicant recovered possession of the apartment. THE LAW
On 19 March 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 6,197.48 Euros (six thousand one hundred and ninety seven euros and forty-eight cents) (12,000,000 Italian Lira) to Mr Fabrizio Fusco with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42609/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 14 March 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 6,197.48 Euros (six thousand one hundred and ninety seven Euros and forty-eight cents) (12,000,000 Italian Lira) covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Fabrizio Fusco with a view to securing a friendly settlement of application no. 42609/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 7 May 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President