- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 octombrie 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Calvagno împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE CALVAGNO v. ITALY (Doc. nr. 41624/98) JUGUGUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 3 octombrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Calvagno v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler L. Ferrari Bravo , judecătorul ad hoc și dl E. Fribergh Grefierul Secțiunii care s-a deliberat în privat la 12 septembrie 2002, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 41624/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Giuseppe Calvagno („reclamantul”), la 19 martie 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dna A.R.
Penna, avocat care practică la Turin. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 4 octombrie 2001, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 27 iunie 2002 și la 10 iulie 2002, reclamantul și, respectiv, agentul guvernamental au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cauzei.
FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Turin, pe care l-a lăsat F.C. Într-o scrisoare înregistrată din 7 iunie 1991, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1991 și i-a cerut să părăsească sediul până la data respectivă. La 29 iunie 1991, el a furnizat un anunț pentru a renunța la chiriaș, dar a refuzat să plece. 10. Prin decizia din 2 octombrie 1991 depusă în aceeași zi, reclamantul și-a reiterat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața magistratului Turin. 11. Prin decizia din 2 octombrie 1991, care a fost pus în aplicare în aceeași zi, Magistratul Turin a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1992. 12. La 23 ianuarie 1993, reclamantul a făcut o notificare privind chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul.
13. La 10 decembrie 1992, reclamantul a făcut o declarație legală că a cerut urgent ca locație pentru el însuși. 14. La 24 februarie 1993, el a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 6 aprilie 1993. 15. Între 6 aprilie 1993 și 16 martie 1999, judecătorul a făcut optzeci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 16. În conformitate cu Legea 431/98, perioada de executare a ordinului a fost suspendată. 17. La o dată neespecificată din iunie 1999, chiriașul a evacuat sediul și reclamantul a recuperat posesia apartamentului.
LEI 18. La 10 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 7.200 (sprezece mii două sute de euro în favoarea dlui. Giuseppe Calvagno în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 41624/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun aprobarea de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz.
Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 19. La 27 iunie 2002, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de către reclamant și de către reprezentantul solicitant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispuși să plătească o sumă totală de 7.200 (sprezece mii două sute) euro care acoperă prejudiciu material și costuri pecuniare și morale pentru dl. Giuseppe Calvagno, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cererii nr. 41624/98, pe care îl aștept în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri.
Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care Guvernul și reclamantul au atins-o. În plus, mă angaj să nu solicit semnalarea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 20. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 21. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului
FIRST SECTION
CASE OF CALVAGNO v. ITALY (Application no. 41624/98) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 3 October 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision In the case of Calvagno v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr A. Kovler , judges , Mr L. Ferrari Bravo , ad hoc judge , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having deliberated in private on 12 September 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 41624/98) against the Italian Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mr Giuseppe Calvagno (“the applicant”), on 19 March 1998.
The applicant was represented by Mrs A.R. Penna, a lawyer practising in Turin. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr V. Esposito.
The applicant complained about his prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of his apartment and about the duration of the eviction proceedings.
The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention.
On 4 October 2001, having obtained the parties' observations, the Court declared the application admissible.
On 27 June 2002 and on 10 July 2002, the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations proposing a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant is the owner of an apartment in Turin, which he had let to F.C.
In a registered letter of 7 June 1991, the applicant informed the tenant that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1991 and asked him to vacate the premises by that date.
On 29 June 1991, he served a notice to quit on the tenant, but he refused to leave.
In a writ served on the tenant on the same day, the applicant reiterated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Turin Magistrate.
By a decision of 2 October 1991, which was made enforceable on the same day, the Turin Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1992.
On 23 January 1993, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 10 December 1992, the applicant made a statutory declaration that he urgently required the premises as accommodation for himself.
On 24 February 1993, he served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 6 April 1993.
Between 6 April 1993 and 16 March 1999, the bailiff made eighteen attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.
Pursuant to Law 431/98, the period of enforcement of the order was suspended.
On an unspecified date of June 1999, the tenant vacated the premises and the applicant recovered possession of the apartment. THE LAW
On 10 July 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 7,200 (seven thousand two hundred) Euros to Mr Giuseppe Calvagno with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 41624/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 27 June 2002, the Court received from the applicant's representative the following declaration signed by the applicant and applicant's representative: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 7,200 (seven thousand two hundred) Euros covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Giuseppe Calvagno with a view to securing a friendly settlement of application no. 41624/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement, which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 3 October 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President