CASE OF CALVAGNO v. ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF CALVAGNO v. ITALY (CtEDO, 2002)
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE CALVAGNO v. ITALY (Doc. nr. 41624/98) JUGUGUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 3 octombrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Calvagno v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintă Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler L. Ferrari Bravo , judecătorul ad hoc și dl E. Fribergh Grefierul Secțiunii care s-a deliberat în privat la 12 septembrie 2002, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 41624/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Giuseppe Calvagno („reclamantul”), la 19 martie 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dna A.R. Penna, avocat care practică la Turin. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 4 octombrie 2001, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 27 iunie 2002 și la 10 iulie 2002, reclamantul și, respectiv, agentul guvernamental au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Turin, pe care l-a lăsat F.C. Într-o scrisoare înregistrată din 7 iunie 1991, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1991 și i-a cerut să părăsească sediul până la data respectivă. La 29 iunie 1991, el a furnizat un anunț pentru a renunța la chiriaș, dar a refuzat să plece. 10. Prin decizia din 2 octombrie 1991 depusă în aceeași zi, reclamantul și-a reiterat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața magistratului Turin. 11. Prin decizia din 2 octombrie 1991, care a fost pus în aplicare în aceeași zi, Magistratul Turin a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1992. 12. La 23 ianuarie 1993, reclamantul a făcut o notificare privind chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul. 13. La 10 decembrie 1992, reclamantul a făcut o declarație legală că a cerut urgent ca locație pentru el însuși. 14. La 24 februarie 1993, el a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 6 aprilie 1993. 15. Între 6 aprilie 1993 și 16 martie 1999, judecătorul a făcut optzeci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 16. În conformitate cu Legea 431/98, perioada de executare a ordinului a fost suspendată. 17. La o dată neespecificată din iunie 1999, chiriașul a evacuat sediul și reclamantul a recuperat posesia apartamentului. LEI 18. La 10 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 7.200 (sprezece mii două sute de euro în favoarea dlui. Giuseppe Calvagno în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 41624/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun aprobarea de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 19. La 27 iunie 2002, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de către reclamant și de către reprezentantul solicitant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispuși să plătească o sumă totală de 7.200 (sprezece mii două sute) euro care acoperă prejudiciu material și costuri pecuniare și morale pentru dl. Giuseppe Calvagno, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cererii nr. 41624/98, pe care îl aștept în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care Guvernul și reclamantul au atins-o. În plus, mă angaj să nu solicit semnalarea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 20. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 21. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului